TRANSMITEREA. Despre ce ne aducem unii altora

DESCRIERE

Celine ALVAREZ, Cristophe ANDRE, Catherine GUEGUEN, Ilios KOTSOU, Frederic LENOIR, Caroline LESIRE, Frederic LOPEZ, Matthieu RICARD  |  TRANSMITEREA. Despre ce ne aducem unii altora

Editura Spandugino, 2018

Colectia Perpetuo

Traducere din limba franceza de Doina JELA

Extras din capitolul 5 – Transmiterea spirituala: Atunci cand mesagerul este el insusi mesajul – Matthieu Ricard – calugar budist, fotograf si interpret al lui Dalai-Lama, sprijina numeroase proiecte umanitare

Acum cincizeci de ani m-am dus pentru prima data in India, la intalnirea cu maestrii mei spirituali care aveau sa-mi schimbe viata. As vrea sa va impartasesc, din perspectiva acestei experiente de viata, ce reprezinta pentru mine transmiterea.

Transmiterea prin exemplu

Transmiterea spirituala de la maestru la discipol se afla in insasi esenta budismului tibetan; garant al vitalitatii si autenticitatii traditiei care este astfel dusa mai departe, ea are in acelasi timp ca scop sa le acorde discipolilor permisiunea si capacitatea de a practica la randu-le tehnicile meditative. Transmiterea este insotita de explicatii care pot uneori sa se desfasoare pe durata multor saptamani si chiar a multor ani. Instructiuni individuale sunt de asemenea date de un maestru discipolilor sai, in functie de nevoile si de capacitatile fiecaruia. Constientizarea rolului esential al acestei transmiteri genereaza un profund respect fata de maestru si creeaza puternice legaturi spirituale. Un maestru adevarat ii indica de asemenea discipolului, prin forta exemplului sau, ceea ce acesta ar putea deveni el insusi.

In ce ma priveste, trebuie sa marturisesc ca, la inceput, nu eram interesat in mod special de budism. Ceea ce ma atragea era calitatea umana a acestor maestri. Era ca si cum, dintr-o data, m-as fi aflat in fata lui Socrate sau a Sfantului Francisc de Assisi, acum, azi. Un aspect esential al transmiterii tine deci de calitatile maestrului: trezvia lui interioara, compasiunea fara limite, intelepciunea fara fisura, lipsa totala de interes pentru frivolitatile mondene.

Coerenta

In tinerete, am avut ocazia sa ma aflu in preajma multor personalitati eminente. Am fost putin tulburat sa constat ca nu prea exista vreo corelatie intre geniul care ii caracteriza si faptul de a fi niste fiinte umane de calitate. Faptul ca erau filosofi, oameni de stiinta, artisti, gradinari sau mestesugari nu parea sa aiba vreo legatura cu faptul de a fi binevoitori sau rauvoitori, fericiti sau nefericiti. In strafundul fiintei mele, as fi dorit sa dobandesc capacitatile unora dintre ei, fara insa sa le seman pe plan uman.

Lucrurile stau cu totul altfel cu maestrii spirituali autentici, ca aceia pe care am avut sansa sa-i intalnesc inca din 1967 – Kangyur Rinpoche, Dudjom Rimpoche, al XIV-lea Karmapa si, cativa ani mai tarziu, Dilgo Khyentse Rinpoche, Trulshik Rinpoche si cel de-al XIV-lea Dalai Lama, ca sa nu-i citez decat pe ei.