Teodor BACONSCHI | Averea bunei educatii

DESCRIERE

Teodor BACONSCHI    |    Averea bunei educatii

Editura Univers, 2019

||||

Extras din Partea I – Bibliopolis

Ideea de biblioteca m-a fascinat inainte de a-l descoperi pe marele ei sacerdot literar-metafizic (Jorge Luis Borges) si nu m-a mai parasit niciodata. As putea spune chiar ca mi-am organizat viata ca pe un traseu bibliofil. E o sansa sa te nasti intr-o casa cu multe, cat mai multe carti. Cei care nu au aceasta sansa au destul timp pentru a intelege de ce e fundamentala o asemenea „instalatie”. Pot sa-si construiasca biblioteca proprie, o pot imparti intre mai multe locuinte (daca sunt suficient de avuti), o pot transporta la orice noua adresa, asa cum sunt – ca si mine – fortati sa o reconstituie periodic, prin epurari si acumulari succesive. Pentru ca un copil sa nu se teama de biblioteca parintilor (instalata in brouri solemne sau in salonul adultilor), e bine sa obtina, inca de la 3-4 ani, propria lui biblioteca, expusa in camera curata & aerisita unde doarme si... incepe sa deprinda bucuria intima a cunoasterii: macar intr-un corp „Billy” de la Ikea. E bine ca el sa capete cat mai devreme o anumita mandrie de proprietar... sa stie ca la el in odaie isi poate aduna DVD-urile, jocurile video, cartile cu povesti, cartile de colorat, albumele cu benzi desenate, primele dictionare si enciclopedii, intaiele albume de arta.

Piata jucariilor si a cartilor pentru copii e destul de ofertanta si abundenta. E suficient sa avem mereu in vedere un singur motiv al achizitiei: ii poate dezvolta mintea? Rugati-va si prietenii (care-si trimit copiii la zilele de nastere ale copilului dumneavoastra) sa urmeze aceeasi exigenta atunci cand aleg un cadou.

Chiar daca motorul Google (cel mai complex dispozitiv de inteligenta artificiala aparut deocamdata) stocheaza uriasul si mereu mai vastul domeniu al datelor digitale, ajutandu-ne sa-l accesam prin cuvinte-cheie, socotesc ca o cultura solida, asimilata placut si profund, pleaca de la relatia cu cartea fizica, pe suport clasic: cea care poate fi rasfoita, devorata, adnotata, recitita, imprumutata, transmisa altei generatii si rescrisa in regie proprie (daca ajungem, la randul nostru, autori).