Libraria Bizantina / Vezi toate / Carte / Fictiune / Autori romani / Sergiu MIHALCEA | Nimic nu trebuia sa fie, draga Filip
Sergiu MIHALCEA | Nimic nu trebuia sa fie, draga Filip
de Sergiu MIHALCEA
(0 opinii)
Cod produs: LB-2019-0496
Autor: Sergiu MIHALCEA
Editura: Paideia

Pret: 15,00 lei

Sergiu MIHALCEA    |    Nimic nu trebuia sa fie, draga FilipEditura PAIDEIA, 2018||||Extras de la p. 126„Ce caut eu pe lumea asta?” Te asigur ca raspunsul nu este oferit de un search pe Goog...
citeste mai mult

Cantitate:

-
+
SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166 116 (L-V: 9:00-20:00, S: 10:00-18:00)
Sergiu MIHALCEA | Nimic nu trebuia sa fie, draga Filip
Sergiu MIHALCEA | Nimic nu trebuia sa fie, draga Filip

(0 opinii)

Pret: 15,00 lei

Sergiu MIHALCEA    |    Nimic nu trebuia sa fie, draga Filip

Editura PAIDEIA, 2018

||||

Extras de la p. 126

„Ce caut eu pe lumea asta?” Te asigur ca raspunsul nu este oferit de un search pe Google. Ci, va fi rezultatul chiar al experientei vietii si al faptului de a fi viu si constient.

In incheiere, as vrea sa amintesc o parabola exceptionala, povestita de filosoful Soren Kierkegaard, din care vei intelege si vei simti ce este cu adevarat educatia. Se spune ca un om foarte bogat si-a dorit pentru propria sa placere o pereche din rasa cea mai buna de cai. Dorea sa ii inhame el insusi la trasura pentru a se plimba. A platit un pret imens pentru doi cai fara nici un defect, doi armasari puternici, impecabili. Peste doi ani, lumea care zarea pe acesti doi cai la trasura omului bogat cu greu i-ar fi putut recunoaste. Privirea cailor era mohorata, tinuta demna nu mai exista si nici urma de stil sau de putere. Au capatat defecte si obiceiuri nesanatoase. Ei nu ar mai fi fost in stare sa traga poveri grele si aveau nevoie de pauze lungi pentru drumuri chiar scurte. Stapanul lor considera ca ii ingrijeste si le dadea tot atata nutret cat doreau caii, de aceea burtile lor se marisera si carnea de pe ei se flescaise.

Stapanul a considerat ca nu mai are ce face cu acesti cai. Vizitiul regelui din zona a auzit ca omul cauta sa ii dea la pret de nimic si i-a luat. Dupa o singura luna in care vizitiul i-a condus, i-a ingrijit si i-a tratat cum trebuie, caii erau de nerecunoscut. Privirea le era din nou agera, trupurile zvelte, forta si eleganta vizibile. Ce minune se intamplase? Stapanul initial, nefiind un vizitiu de profesie, doar a pretins ca este si i-a condus pe acestia in concordanta cu ceea ce considera el  insemna crestere de cai. Pe cand, vizitiul regelui i-a ingrijit si tratat in concordanta cu buna sa cunoastere si pregatire in ceea ce inseamna sa ai grija, sa cresti si sa inhami la trasura un cal.

Kierkegaard incheie astfel scurta sa parabola: „Tot asa este si cu noi, oamenii. Cand ma gandesc la mine insumi si la toti oamenii pe care i-am invatat la randul meu sa cunoasca lucruri, adesea mi-am spus descurajat: <<Uite, cate talente si cata forta si cate calitati, dar carora le lipseste un vizitiu!>>”

citeste mai mult
Editura:
An aparitie:
2018

Scrie o opinie

Nota: HTML este citit ca text!

Rating:
Trimite opinie