Saga dinastiei Romanov. De la Petru cel Mare la Nicolae al II-lea de Jean des CARS

DESCRIERE

Jean des CARS

Saga dinastiei Romanov. De la Petru cel Mare la Nicolae al II-lea

Editia a II-a

Traducere de Ileana CANTUNIARI

Postfata de Doru DUMITRESCU

CORINT ISTORIE, 2023

Extras/ Cuvant-inainte – In cautarea trecutului pierdut

La 2 martie 2008, odata cu alegerile prezidentiale, Rusia traieste ore decisive. Ramanerea la putere a lui Vladimir Putin – care, printr-o uimitoare scamatorie, a devenit prim-ministru al tarii pe care o condusese ca presedinte – este un fapt important pentru viitorul lumii. Sa amintim ca acelasi Vladimir Putin fusese deja prim-ministru in timpul lui Boris Eltin si ii urmase acestuia ca presedinte la 26 martie 2000, cu 55,52% din sufragii. La sfarsitul celui de-al doilea mandat, Vladimir Putin fusese reales, in martie 2004, cu 71,22 % din sufragii. Crutat fiind de uzura puterii, popularitatea sa a cunoscut o formidabila ascensiune. Prea putin conteaza faptul ca al treilea presedinte al Rusiei postsovietice a fost ales pentru a pune in practica planul Putin. Ceea ce conteaza este viziunea politica. Or, departe de polemicile agresive, de caricaturile mediatice si de pretinsele sfaturi bune necontenit repetate de amatorii de dat lectii care isi baga nasul in toate, trebuie sa admitem cateva fapte. Exista o noua Rusie, iar aceasta ii datoreaza mult celei vechi. Mai intai, expansionismul sovietic a disparut la fel ca si Cortina de Fier. Putin nu este nici Molotov, nici Brejnev, dupa cum nu este nici stafia lui Stalin. Sa nu ne inselam in privinta epocii si nici a dusmanului. Un diplomat lucid – si observator avizat al acestei metamorfoze -, Dominnique Souchet, deplangand isteria si si prejudecatile unor personalitati franceze care dau asigurari ca Putin este diavolul deghizat in autocrat, noteaza ca: „Ar trebui sa-l comparam cu Alexandru al III-lea. Rusia din 2007 nu este un <<sistem neosovietic>>. Ea ne duce cu gandul mai curand la Franta anului 1815”.