Libraria Bizantina / Vezi toate / Carte / Religie / Patristica / Plansul de bucurie facator. Lacrimile de pocainta in scrierile Parintilor sirieni si bizantini
Plansul de bucurie facator. Lacrimile de pocainta in scrierile Parintilor sirieni si bizantini
de Hannah Hunt
(0 opinii)
Cod produs: CTP-1831
Autor: Hannah Hunt
Editura: Doxologia

Pret: 43,00 lei

HANNAH HUNT  |  PLANSUL DE-BUCURIE-FACATOR. Lacrimile de pocainta in scrierile Parintilor sirieni si bizantini. DOXOLOGIA – IASI, 2013. Traducere de Dragos Dasca. Editie ingrijita de Pr. Dra...
citeste mai mult

Cantitate:

-
+
SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166 116 (L-V: 9:00-20:00, S: 10:00-18:00)
Plansul de bucurie facator. Lacrimile de pocainta in scrierile Parintilor sirieni si bizantini
Plansul de bucurie facator. Lacrimile de pocainta in scrierile Parintilor sirieni si bizantini

(0 opinii)

Pret: 43,00 lei

HANNAH HUNT  |  PLANSUL DE-BUCURIE-FACATOR. Lacrimile de pocainta in scrierile Parintilor sirieni si bizantini. 
DOXOLOGIA – IASI, 2013. 


Traducere de Dragos Dasca. 
Editie ingrijita de Pr. Dragos Bahrim. 
Carte tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului TEOFAN Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. 

Extras dinCapitolul al III-lea. Exegeza Treptei a VII-a din Scara dumnezeiescului urcus:


Parintii desertului erau foarte hotarati: rasul care este insotit de barfa, vorbarie si frivolitate, mai degraba decat de revarsarea plina de bucurie a inimii curate in rugaciune catre Dumnezeu. Scararul isi indeamna cititorul astfel: 
“Fa-te ca un imparat in inima ta, sezand inalt intru smerenie si poruncind rasului: <<Mergi, si merge>>, si plansului celui dulce <<Vino, si vine>>”. 
Incompatibilitatea intristarii duhovnicesti cu mandria, mania si indulgenta fata de trup este evidenta de la sine. Respingerea de catre Sfantul Ioan a teologilor necesita o examinare mai amanuntita: 
“Nu se potriveste cuvantarea de Dumnezeu (teologia) cu cei ce plang. Caci ea risipeste plansul lor. Cuvantatorul de Dumnezeu [teologul] se aseamana celui ce sade pe scaun ca un invatator. Iar cel ce plange, celui ce sade in gunoi si in sac. Aceasta este, cum socotesc, ceea ce a spus si David cand plangea raspunzand celor ce-l intrebau, macar ca a fost si intelept si invatator: <<Cum vom canta cantare Domnului in pamant strain>>, adica in pamantul impatimirii”. 
Primele doua propozitii sunt relativ clare: plansul este roada mai degraba a unui duh smerit decat a unuia care se inalta pe sine ca o autoritate sau se adanceste prea mult in probleme complicate. Dar de ce activitatea unui teolog tine de “pamantul impatimirii”, asa cum sugereaza ultima propozitie? Respingerea Scararului ca “teolog” operata de Hausherr, discutata mai sus in legatura cu titlul skolastikos, sugereaza dorinta sa de a-l separa pe Sfantul Ioan Scararul de “cel ce sade pe scaun ca un invatator”. In acest context, comentariul trebuie interpretat ca avand urmatoarea semnificatie: cunoasterea rupta de experienta practica valoreaza putin si chiar risca sa fie starnita de patimile intelectuale nefolositoare, precum dorinta pentru puterea pe care ar putea-o conferi cunoasterea si stapanirea altora. 


In colectia Patristica, seria Studii, a aparut un nou titlu, „ Plansul de-bucurie-facator . Lacrimile de pocainta in scrierile Parintilor sirieni si bizantini”, autor Hannah Hunt, traducere de Dragos Dasca  (412 pp.). Importanta lucrarii de fata o reprezinta revalorizarea invataturii Parintilor Bisericii despre lacrimi. Plansul pentru pacatele savarsite curata sufletul celui ce se pocaieste si limpezeste ochii sai duhovnicesti. 

Aceasta realitate era cunoscuta si traita de Parintii desertului, dupa cum o arata si apoftegmele din Pateric: „Sa plangem fratilor! Ochii nostri sa verse lacrimi inainte ca sa ajungem acolo unde propriile lacrimi ne vor arde trupurile” (Macarie Egipteanul) sau „Roaga-te mai intai pentru darul lacrimilor, pentru ca prin plans sa-ti inmoi asprimea innascuta” (Evagrie Ponticul). 

Cartea „ Plansul de-bucurie-facator . Lacrimile de pocainta in scrierile Parintilor sirieni si bizantini” se axeaza in principal pe patru autori reprezentativi pentru Traditia Bisericii Ortodoxe: Ioan Scararul, Efrem Sirul, Isaac Sirul si Simeon Noul-Teolog. Sfantul Ioan Scararul zugraveste un tablou viu al durerii pe care o traieste omul ce se pocaieste. 

El foloseste un vocabular deosebit de exact din punct de vedere anatomic pentru a descrie senzatia inimii strapunse. Plansul este izvorul de apa racoritoare pe care Dumnezeu il da monahilor smeriti. El ne arata ca monahii sunt plangatorii care „de la trupul lor s-au intors ca de la un dusman”, si in acelasi timp sustine ca omul cu adevarat fara de prihana este cel care „isi ploua neincetat obrajii sai cu apele vii”; cu alte cuvinte, aspectele fizice si spirituale ale firii omenesti lucreaza impreuna pentru dobandirea mantuirii. 

Sfantul Efrem Sirul, cel de-al doilea scriitor patristic abordat in „ Plansul de-bucurie-facator …”, pune accent pe pocainta femeii pacatoase, cea care i-a spalat picioarele Mantuitorului cu propriile lacrimi (Luca 7, 36-50). Datorita plansului sincer pentru pacatosenia sa, aceasta femeie se dovedeste a fi „vazatoare de Dumnezeu” fiindca, spre deosebire de farisei si de invatatii evrei, ea Il recunoaste pe Iisus Hristos drept Fiul lui Dumnezeu. Un alt autor din spatiul spiritualitatii siriene, Sfantul Isaac Sirul ne invata ca, prin plans, crestinul implineste cele doua mari porunci ale lui Hristos: lacrimile reprezinta o participare atat la patimirile lui Hristos, cat ale omenirii. 

„Isaac dezvolta in mod special conceptia monahala despre dinamica dintre iubirea omeneasca si cea dumnezeiasca. Daca sunt nelipsite zi de zi, smerenia si tacerea devin maicile plansului. Pocainta este manifestarea sa omeneasca. Omul care se pocaieste, faptura lui Dumnezeu din carne si duh, este simbolizata de persoana monahului, a carui lucrare zilnica de iubire si intristare il defineste pe plangator” (p. 204). Pentru Sfantul Isaac, nevointa neincetata a monahului de a plange pentru pacate reprezinta o intalnire a Dumnezeului cel Viu, al Carui Fiu, prin viata si moartea Sa, devine prototipul pentru ce inseamna a suferi si a simti intristare pentru pacat. 

Capitolele dedicate Sfantului Simeon Noul-Teolog, teologul lacrimilor neincetate, sunt deosebit de importante pentru intelegerea spiritualitatii isihaste. Hannah Hunt pune accent pe relatia parinte – fiu duhovnicesc dintre Simeon Evlaviosul si Simeon Noul-Teolog. Multe din conceptiile Noului Teolog isi au radacinile in viata inalta a Parintelui sau duhovnic, Simeon Evlaviosul. Printre acestea se afla si indemnul de a varsa lacrimi neincetat: „cine nu plange in fiecare zi – caci preget sa zic in fiecare ceas, ca sa nu par prea exagerat –, acela isi strica si-si pierde sufletul [lasandu-l sa moara de foame]”. Lacrimile nu exprima doar intristare, ci decojesc straturile pacatului, dezvaluind chipul lui Dumnezeu din firea omeneasca de dinainte de cadere. 

Sursa: www.edituradoxologia.ro

citeste mai mult
Autor:
Editura:
An aparitie:
2013
Coperta:
Cartonata
Dimensiuni:
15 x 24 cm
Nr. pagini:
412
Limba:
Romana
Cod:
CT_DO_0001

Scrie o opinie

Nota: HTML este citit ca text!

Rating:
Trimite opinie