Libraria Bizantina / Carte / Fictiune / Autori romani / Pervazul lui Dumnezeu, Ana Barton
Pervazul lui Dumnezeu, Ana Barton
de Ana Barton
(0 opinii)
Cod produs: CFAU-2659

Pret: 27,00 lei

Pervazul lui Dumnezeu, Ana Barton - Editura Humanitas, 2016 ANA BARTON | PERVAZUL LUI DUMNEZEU 75 HUMANITAS, 2016 Poarta (in loc de Intoducere - n.n., L.B.) Mie cel mai mult imi place sa imb...
citeste mai mult

Cantitate:

-
+
SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166 116 (L-V: 9:00-20:00, S: 10:00-18:00)

Pervazul lui Dumnezeu, Ana Barton - Editura Humanitas, 2016 ANA BARTON | PERVAZUL LUI DUMNEZEU 75 HUMANITAS, 2016

Poarta (in loc de Intoducere - n.n., L.B.) Mie cel mai mult imi place sa imbatranesc. De cand eram copil, numai la asta visam: sa treaca timpul, sa-mi treaca, sa-l trec. Credeam ca-n mine sta nenascut adultul care-o sa fiu. Ca sunt gravida cu mine mare. Asa sunt si acum pentru ca perioada de gestatie a unui adult e nesfarsita. Si mergi tu asa, copil, cu inaintele si te cresti pe tine toata viata. Mai cu greul, mai cu usorul, cateodata chiar cu dragul. Si nu-ntelegi de ce lumile si oglinzile ti-l arata pe cel pe care-l porti in pantec, neterminatul mare. Ei, oamenii, nu vad cu ochii-ochi, oare? Dar, ca sa te poata duce, te prefaci si tu mare, sa nu-i sperii, sa nu te lepede.

Pentru ca tu esti un copil care contine o promisiune si ti-e frica sa nu ramai singur cu promisiunea ta. Unchiu' Petre Asa. Cu Petre. Cu Pavel n-am. Pe apostol l-am visat intr-o noapte, pe cand eram studenta la teologie. Mi-a zis: "Eu sunt Saul, ma duc la Damasc dupa covoare. Vii cu mine?". M-am trezit aproape-n tavan, de groaza, am luat icoana de pe perete si am bagat-o sub plapuma, ca s-adormim amandoua. Si-am adormit, dar am ramas cu o frica nelamurita. Ziceam de Petre. Unchiul Petre. Era mai mare cu vreo zece ani decat bunicul meu. si-mi amintesc moartea lui, o zi crancen de geroasa, un sapte ianuarie, in 1987.

Bineinteles ca privighetorii au legat piciorul mortului, spre lesinul imbroboditelor robotitoare si cuviincioase. Bineinteles ca eu am ras, iar ele mi-au zis ca nu-s zdravana. Cu rasul ala am plecat la Danut, unde ni se strangea gasca, sa vedem filmul Wanted Dead Or Alive. Era noapte, drumul era lung de la mort la video, eu eram singura si mi-am dat seama ca numai de vii mi-e frica. Si-asa a ramas pana azi. Mortii sunt eminamente cumsecade. Cand eram mica, unchiul avea casa aproape de a noastra. Era singur, bland si vesel. Bunica-mea nu-l avea la inima. pentru o cearta din tinerete. Asa ca ma duceam cu bunicul pe la fratele asta al lui care nu iesea din casa fara palarie si baston, fie iarna, fie vara. Pe urma, crescand, am invatat drumul. Unchiul Petre mi-a facut o masuta din lemn si un scaunel cu trei picioare.

Si pentru ca i-am spus ca nu vreau masa mea si scaunul meu, iar el sa sada pe recamier, si-a facut si lui un scaunel. Mi-a cumparat un joc chinezesc cu bile mari, de sticla, multe si colorate, si ne jucam amandoi dupa-amiaza. Cand aveam eu chef sa ma duc la el. Cateodata il trezeam din somn, dar ma primea mereu, nu se supara. Avea multi nepoti, dar numai eu il iubeam pe unchiul Petre. Am auzit priin neam ca ar fi egoist, insa nu stiam ce-i aia. Am crezut ca se refera la faptul ca e mereu la patru ace. Am mai aflat ca are si copii, ba chiar si nepoti de la copii, dar i-am cunoscut tarziu, cand unchiului i se legase sfoara aia de picior si a fost singura data cand n-a ras. M-am intalnit anul asta cu fata lui. Am povestit, mai mult mi-a povestit. Am ascultat cum bate timpul in oameni. " Tata era bun cu ceilalti, nu cu noi." Asa trebuie sa fi fost, dar eu sunt unul dintre ceilalti

citeste mai mult
Autor:
Ana Barton
Editura:
Humanitas
An aparitie:
2016
Coperta:
Brosata
Dimensiuni:
13 x 20 cm
Nr. pagini:
252
Limba:
Romana
Cod:
978-973-50-5475-5

Scrie o opinie

Nota: HTML este citit ca text!

Rating:
Trimite opinie