Libraria Bizantina / Vezi toate / Carte / Religie / Patristica / Orasul - Desert. Reflectii citadine despre Parintii pustiei - Paul Siladi
Orasul - Desert. Reflectii citadine despre Parintii pustiei - Paul Siladi
de Paul Siladi
(0 opinii)
Cod produs: 9789731551685
Autor: Paul Siladi
Editura: Editura TRINITAS a Patriarhiei Romane Colectia Media Christiana Seria Lumina

Pret: 46,50 lei

Paul SILADI  |  Orasul – desert. Reflectii citadine despre Parintii pustieiEditura TRINITAS a Patriarhiei Romane, 2018Colectia Media ChristianaSeria Lumina||||Extras din Capitolul I. 13. Sme...
citeste mai mult

Cantitate:

-
+
SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166 116 (L-V: 9:00-20:00, S: 10:00-18:00)
Orasul - Desert. Reflectii citadine despre Parintii pustiei - Paul Siladi
Orasul - Desert. Reflectii citadine despre Parintii pustiei - Paul Siladi

(0 opinii)

Pret: 46,50 lei

Paul SILADI  |  Orasul – desert. Reflectii citadine despre Parintii pustiei

Editura TRINITAS a Patriarhiei Romane, 2018

Colectia Media Christiana

Seria Lumina

||||

Extras din Capitolul I. 13. Smerenia ca asumare a limitei (Antonie 17)

Patericul este plin de felurite „probe” sau incercari la care sunt supusi, pedagogic, aspirantii la monahism sau chiar tinerii calugari. O astfel de relatare cuprinde si apoftegma 17 despre avva Antonie:

„Au mers odata niste batrani la avva Antonie, si era avva Iosif cu dansii. Si vrand batranul sa ii cerce pe ei, a pus inainte un cuvant din Scriptura, si a inceput de la cei mai tineri a intreba ce este cuvantul acesta, iar fiecare zicea dupa puterea sa. Batranul zicea fiecaruia: <<Inca nu ai aflat.>> La sfarsit il intreaba pe avva Iosif: <<Tu cum zici ca este cuvantul acesta?>> El raspunde: <<Nu stiu.>> Deci zice avva Antonie: Cu adevarat avva Iosif a aflat calea, caci a zis <<Nu stiu>>.”

Contextul in care se desfasoara aceasta intalnire este caracteristic pentru Pateric: un grup de calugari viziteaza un batran inaintat, imbunatatit. Chiar daca nu ni se spune nimic despre scopul vizitei, suntem liberi sa banuim ca mergeau pentru o convorbire duhovniceasca sau pentru un cuvant de folos. Totusi, spre deosebire de majoritatea situatiilor, initiativa ii apartine batranului Antonie, si nu vizitatorilor. Antonie le pune in fata celor mai tineri un text din Scripturi si le cere sa-l talcuiasca. Simtindu-se supusi unui test, monahii se straduiesc sa raspunda cat mai bine, fiecare dupa puterile proprii. Memoria colectiva a calugarilor egipteni, care ne-a transmis aceasta intamplare, a omis, ca nesemnificative, atat textul care se cerea interpretat, cat si raspunsurile, se prea poate lipsite de adancime, ale celor intrebati.

Lumea monahilor, in particular, si lumea crestinilor in general, functioneaza dupa alte reguli decat cele ale „veacului acestuia”. Nu ti se cere sa te descurci cu orice chip, in orice imprejurare. Nu ti se pretinde impostura. Nu se vrea de la tine sa mimezi intelepciunea sau adancimea spirituala. Trebuie mai degraba sa fii realist, sa iti recunosti limitele si sa ti le asumi. Smerenia nu este altceva decat asumare constienta a propriei realitati. Totul in afara smereniei e constructie, artificializare, inchipuire, aparenta. Tocmai de aceea unicul raspuns bun la intrebarea avvei Antonie este unul care contrazice logica lumii, si care nu pretinde ca oricand e mai bine sa spui ceva, decat sa nu spui nimic. Singura replica adevarata, pastrata in amintirea monahilor, chiar in lipsa intrebarii care a generat-o, ii apartine batranului Iosif, care isi recunoaste simplu limitarea: nu stiu. Iar avva Antonie confirma: „Cu adevarat avva Iosif a aflat calea caci a zis <<Nu stiu>>”.

citeste mai mult

Scrie o opinie

Nota: HTML este citit ca text!

Rating:
Trimite opinie