Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Opere complete. Sfantul Dionisie Areopagitul

0 opinii / Scrie o opinie
  • 55,00 lei

ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Opere complete. Sfantul Dionisie Areopagitul - editura Paideia

Pentru lumea ortodoxa, Sfantul Dionisie Areopagitul reprezinta un autor patristic cu totul special. Operele sale au suscitat suficiente lucrari originale si constituie o punte de dialog intre Rasarit si Apus. Influenta sa asupra Sfantului Maxim Marturisitorul, de pilda, sau asupra unor oameni de cultura renascentisti, ca Laurentio Valla, este indiscutabila.

Sfantul Dionisie Areopagitul s-a nascut in Atena si a primit o educatie destul de inalta. In mod sigur cunostea filosofie foarte bine si se pare ca a intreprins inclusiv o calatorie in Egipt, unde a avut diverse discutii cu inteleptii locului. In „Vietile Sfintilor“ se precizeaza ca Sfantul Dionisie Areopagitul ar fi avut cunostinte astronomice bune si, observand intunecarea cerului petrecuta la moartea Mantuitorului pe Cruce, s-ar fi speriat, rostind totodata: „Sau Dumnezeu patimeste sau lumea aceasta vazuta se sfarseste“. Profetice cuvinte! Cuvinte care i-au fost intarite in cadrul predicii Sfantului Apostol Pavel din Areopagul Atenei. „Cand Sfantul Apostol Pavel a mers in mijlocul Areopagului, la Atena, propovaduind pe Iisus Hristos Cel Rastignit pe Cruce si Inviat, inaintea celor mari, atunci Dionisie, ascultind cu luare aminte cuvintele Sfintului Apostol Pavel, le-a pus pe ele in inima sa. Cei mai multi ii ziceau lui Pavel ca vor sa auda a doua oara de la dansul, mai bine, invatatura lui Hristos, si atunci Dionisie, ca fiind cel mai intelept dintre ceilalti, a inceput un dialog cu Pavel, intrebandu-se unul pe altul. Deci, Pavel l-a intrebat: „Pe care Dumnezeu cinstiti voi?“. Iar Dionisie ii arata in cetate pe Cronos, pe Afrodita, pe Zeus, Hefaistos, Hermes, Dionisos, Artemis si pe ceilalti zei. Umbland Pavel cu Dionisie, a vazut o capiste pe care era scris: „A necunoscutului Dumnezeu“. Si l-a intrebat Pavel pe Dionisie: „Dar cine este necunoscutul Dumnezeu?“. A raspuns Dionisie: „Acela intre dumnezei inca nu S-a aratat, insa la vreme va veni, pentru ca El este Dumnezeul Care va imparati cerul si pamantul si imparatia Lui nu va avea sfarsit“.

Sfarsitul mucenicesc

Sfanta Traditie a consemnat doua vieti diferite ulterioare ale Sfantului Dionisie Areopagitul. Acest lucru s-a produs din cauza confuziei dintre acesta si Sfantul Dionisie al Parisului. In Apus, aceasta confuzie a durat mai multe secole si pentru faptul ca in Franta au existat multe manuscrise cu operele dionisiene. Nu putem afirma cu exactitate daca Sfantul Dionisie Areopagitul a facut sau nu o calatorie in Galia. Nu putem nici macar sa spunem daca a fost sau nu in regiunea Romei. Lucrul acesta este cauzat de misterul care inca planeaza asupra vietii si scrierilor sale. Cu toate acestea, este putin probabil ca el sa fi intemeiat prima comunitate la Paris. Cert este ca a avut parte de o moarte muceniceasca petrecuta, cel mai probabil, in vremea imparatului Traian, iar nu in vremea lui Hadrian, asa cum marturisesc unele cronici. Traditia mentioneaza ca a murit undeva, in jurul anului 100, la peste 90 de ani. Locul muceniciei este declarat Parisul, dar nu este exclus ca acesta sa fi fost altul.

Ierarhia ingereasca

In anghelologie, Sfantul Dionisie Areopagitul are o bogata contributie, fiind primul autor patristic care ne-a lasat o ierarhizare a cetelor ingeresti. „Cate si cum sunt ordinele fiintelor mai presus de ceruri, numai obarsia indumnezeitoare a desavarsirii o stie intocmai. Pe langa aceea, numai ea cunoaste acele ordine, puterile si iluminarile proprii si buna si sfintita lor oranduire mai presus de lume. Caci noua ne este cu neputinta sa cunoastem tainele mintilor mai presus de ceruri si desavarsirile lor preasfinte, daca nu ne spune cineva cate ne-a descoperit in mod tainic prin ele, ca prin cele ce stiu bine cele ale lor, dumnezeirea incepatoare. Deci noi nu vom grai din proprie miscare, ci vom infatisa vederile ingeresti cate au fost contemplate de sfintii scriitori ai Scripturii, dupa ce am fost invatati tainic despre ele, potrivit cu felul in care suntem noi.“ (Despre ierarhia cereasca, VI, 1) Inca de la inceputul acestui capitol, Sfantul Dionisie pune un fundament neclintit invataturii despre ingeri: nimeni nu poate cunoaste cu exactitate de cate feluri sunt si cum lucreaza concret acestia. Baza discursului teologic este Sfanta Scriptura si descoperirile angelice existente in aceasta. In totalitate sunt identificate noua cete ingeresti. Cele noua cete sunt organizate in trei triade, care sunt mai aproape sau mai departe in jurul lui Dumnezeu. Fiecare primeste iluminarea divina pe masura propriilor puteri, lucru care nu inseamna ca, in esenta, ar exista o problema in acest sens, deoarece implinirea trebuie sa ramana concret direct proportionala cu deschiderea si capacitatea proprie.

Ierarhii si numirea lor intre ingeri

„Dar intreaba cei ce iubesc sa cunoasca ratiunile celor duhovnicesti: daca cele din urma nu se impartasesc de intregimea celor mai inalte, pentru care pricina ierarhul dintre oameni e numit de Scripturi Ingerul Domnului Atottiitorul (Mal. 2:7)? Cuvantul acesta nu este contrar, cum socotesc celor spuse mai inainte. De fapt spunem ca treptele cele din urma sunt lipsite de puterea intreaga si mai inalta a treptelor superioare. Fiindca se impartasesc numai de o parte a ei, pe masura lor si dupa puterea proprie; dar potrivit comuniunii celei una si armonioase care le leaga pe toate. (...) Caci precum cele dintai au cu prisosinta insusirile sfinte ale celor mai de jos, asa cele din urma au pe cele ale celor de mai inainte, dar nu la fel, ci in mod mai redus. Deci nu e, precum socotesc, nepotrivit daca invatatura Scripturii numeste inger pe ierarhul omenesc ce se impartaseste dupa puterea proprie de slujirea vestitoare a ingerilor si tinde, pe cat e ingaduit oamenilor, spre asemanarea cu ei in descoperirea lui Dumnezeu.“ (Despre ierarhia cereasca, XII, 1-2)

Problema operelor sale

Inainte de a prezenta pe scurt viata Sfantului Dionisie Areopagitul, trebuie sa lamurim macar partial problema operelor sale. Pana in prezent, majoritatea persoanelor care s-au ocupat cu editarea si comentarea acestor scrieri sustin ca acestea nu ii pot apartine. Argumentele sunt numeroase, dar am selectat doar cateva, exprimate de faimosii patrologi Claudio Moreschinni si Enrico Norelli. Aceste precizari se gasesc in volumul al III-lea al „Istoriei literaturii crestine vechi grecesti si latine“, la paginile 326-335. Astfel, Moreschinni si Norelli afirma clar ca operele puse pe seama Sfantului Dionisie Areopagitul nu ii pot apartine, nici macar in parte. In aceste scrieri, forma canonului Sfintei Scripturi este cea care apare abia prin secolul al III-lea. De asemenea, sunt folositi termeni care apartin clar hristologiei enuntate de Sinodul al IV-lea de la Calcedon. Monahismul in forma prezentata aici este cu neputinta sa fi existat astfel inca din secolul I. Toate argumentele indica faptul ca autorul real al acestui corpus nu este Sfantul Dionisie Areopagitul. Trebuie, insa, sa prezentam si argumentele contrare acestei pareri. Acestea au fost formulate de parintele Dumitru Staniloae in introducerea traducerii sale a operelor Sfantului Dionisie.

Influenta neo-platonica discutabila

Parintele Dumitru Staniloae ataca problema autenticitatii autorului din doua unghiuri complet opuse: mai intai, strict istoric, iar apoi cu referire directa la continutul scrierilor. Argumentele de ordin istoric sunt destul de clare, ele referindu-se la aceleasi evenimente expuse mai sus. Parintele Staniloae nu recunoaste vreo influenta a unui Sinod Ecumenic asupra scrierilor, ceea ce plaseaza data de lucru a acestora inainte de anul 325. Argumentului privind sfintirea monahilor care nu putea exista la finalul secolului I, parintele ii reclama radicalitatea. Au existat monahi inca de timpuriu, chiar daca nu avem marturii clare in perioada respectiva. In fine, raman doua elemente esentiale necesar a fi discutate. Primul dintre ele se leaga de inexistenta citarii in scrierile areopagitice in primele cinci secole, iar al doilea de influentarea lor de sorginte neoplatonica. Parintele Staniloae contracareaza prima teza afirmand ca rareori, cel putin in primele secole, Sfintii Parinti se foloseau in scrisul lor de alti Sfinti Parinti. Apelul fundamental al acestora se facea direct la Sfanta Scriptura, si mai putin la alte scrieri. Cea de-a doua teza este demontata intr-un mod pertinent si foarte exact cuprinzand cateva deosebiri fundamentale fata de opiniile acceptate de patrologii moderni. Astfel, Sfantul Dionisie Areopagitul nu poate fi acuzat de panteism, asemenea reprezentantilor curentului neo-platonic. El nu identifica niciodata in operele sale pe Dumnezeu cu lumea, ci face o distinctie clara si corecta a raportului dintre Dumnezeu si lume. Nepasivitatea lui Dumnezeu, aflat „mai presus de existenta“ in raport cu pasivitatea lumii si dependenta ei fats de El este argumentul central.

Sursa: www.ziarulumina.ro

SPECIFICATII

Traducere Pr. Dumitru Staniloae
An aparitie 2016
Dimensiuni A4
Limba Romana
Cod 973-9131-66-2