Libraria Bizantina / Vezi toate / Carte / Memorii si jurnale / Recomandari / Expozitia Universala de la New York, 1939, vazuta de Olga Greceanu
Expozitia Universala de la New York, 1939, vazuta de Olga Greceanu
de Olga GRECEANU
(0 opinii)
Cod produs: LB-2019-054
Autor: Olga GRECEANU
Editura: IDACO “dar din har”

Pret: 29,90 lei

Olga GRECEANU  |  Expozitia Universala de la New York, 1939, vazuta de Olga GreceanuEditura IDACO “dar din har”, 2018Extras de la p. 70 – UNIVERSUL, Anul al 56-lea, Nr. 193, Luni 17 iulie 19...
citeste mai mult

Cantitate:

-
+
SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166 116 (L-V: 9:00-20:00, S: 10:00-18:00)
Expozitia Universala de la New York, 1939, vazuta de Olga Greceanu
Expozitia Universala de la New York, 1939, vazuta de Olga Greceanu

(0 opinii)

Pret: 29,90 lei

Olga GRECEANU  |  Expozitia Universala de la New York, 1939, vazuta de Olga Greceanu

Editura IDACO “dar din har”, 2018

Extras de la p. 70 – UNIVERSUL, Anul al 56-lea, Nr. 193, Luni 17 iulie 1939

EXPOZITIA DE LA NEW YORK, X – Pavilionul si Casa Romaniei de OLGA GRECEANU

Sa trecem pe langa celelalte pavilioane straine care nu reprezinta vreun interes deosebit pentru noi si sa patrundem in “Casa Romaniei”.

Cand am plecat, mi s-a spus: “Sa ne scrii daca in adevar pavilionul nostru e asa frumos cum se spune”. Am scris unde am putut, dar le raspund acum tuturor: E mai frumos cu mult decat i s-a facut reputatia, intai pentru el insusi si apoi fata de celelalte. Nu voi incerca sa-l descriu, fiindca o descriere e un inventariu rece: nu am nici catalogul cu mine, asa ca tot ce voi spune, va fi doar marturisirea sincera a impresiei ce mi-a ramas in ochi. Aratam, in alt articol, ca toate statele, afara de Romania, si-au construit pavilioanele in forma de cuburi, sfere, triunghiuri, patrate, ceeace da intregii Expozitii o nota uniforma, monotona, plicticoasa si enervanta. Daca deasupra fiecarui pavilion nu ar falfai steagul fiecarei tari, nu ai sti niciodata care poate fi Franta, Germania, Rusia...

In astfel de imprejurari, cum sa nu tresari deodata, cand te gasesti in fata unei adevarate constructii, cu ziduri de marmora, cu turnuri, cu coloane, cu acoperisuri, cu usi si geamuri adevarate, asa cum se ridica, in marginea aleii principale, Pavilionul si Casa Romaniei? Pentru noi, Romanii, e chiar miscator, iar pentru straini, o surprindere urmata de admiratie.

Intaia constructie e Pavilionul Oficial, al arhitectului G.M. Cantacuzino; a doua e Casa Romaniei, opera arhitectului Doicescu. Una si cealalta au o deosebita distinctiune in prezentare, atat in ansamblu, cat si in cele mai mici amanunte. Si mai au ceva: vizitandu-le inveti si intelegi ce e Romania, de unde se trage, originea ei, care e limba ce-o vorbeste, care e ocupatia si portul satenilor, care sunt inventatorii romani, ce bogatie are pamantul, ce arta in sculptura, pictura, mozaic, tesatorie, mobila,  ceramica; iti ramane o impresie de noblete, de seninatate, de insusiri artistice nascute, nu facute, de siguranta, de stapanire, de orizonturi largi, de progres, de cultura si de dorinta apriga de munca si pace.

Este o admirabila organizatie, pe care o cuprinzi cu ochii si cu mintea, fara nici o osteneala. Inveti, de cum te apropii de intrare, inca din mica gradinita cu frumoasa iarba, ca ne tragem din Daci si ca am fost colonizati de Romani. Medrea, Han, Onofrei, in elegante linii, in largi conceptiuni, in maestre masse, au ilustrat-o clar si artistic; iar friza, in arama batuta, a lui Mac Constantinescu, care inconjoara un important spatiu deasupra hall-ului, a dus mai departe istoria Romaniei, de la Daci pana la Regele nostru, cu un ochi sigur, de artist decorator. Mac Constantinescu, trebuie sa spun, e intotdeauna un pretios colaborator. El e in stare sa duca la un bun si elegant sfarsit orice insarcinare i’ai  da, in toate domeniile unde arta are un cuvant si o pretentie.

In hall, jos, e opera masiva a Militei Petrascu. Domnesc Regele si Marele Voevod in mijlocul Tarii, sculptati intr’o coloana, ca un simbol al soliditatii si in conceptia noastra de traditie artistica, pentru ca asa cum Marele Voevod isi reazama capul pe pieptul Suveranului, tot astfel, in icoanele noastre bizantine, Pruncul se reazima de Maica Domnului. Iar in usa care face cotul adanc al scarii de marmora, vegheaza, in aur, frumoasa si inalta, o “Domnita” de Jalea, ce intruchipeaza Romania. Chipul linistit, portul mandru al pletelor si coroanei, mainile lungi incrucisate pe Evanghelie, atrag toate privirile acestor americani ce contempla pentru prima oara o Domnita romana.

Peretii scarii sunt impartiti in doua distributii: pe una sunt panourile decorative ale Lenei Constante, facute cu mult gust artistic; pe alta, ale lui Dem Demetrescu, cu chipuri si infatisari romanesti, stilizate si bine compuse, asa incat ne-am putut infatisa unui public strain cu multa originalitate. Pe peretii de jos un “ecorche” – mi se pare in stuc -, foarte ornamental decupat, arata denumirea diferitelor parti ale corpului omenesc si originea acestor cuvinte, care se gasesc a fi identice cu limba daco-romana. Pe alt perete, aviatia. Cateva avioane in relief vin spre noi – lipite de zid – in zbor de pasari sunt avioanele noastre romanesti. Primul e al lui Aurel Vlaicu. (Va urma)

citeste mai mult
Autor:
An aparitie:
2018

Scrie o opinie

Nota: HTML este citit ca text!

Rating:
Trimite opinie