Normanzii: De la pirati necrutatori la regi eruditi de Lars BRONWORTH

DESCRIERE

Lars BRONWORTH

Normanzii: De la pirati necrutatori la regi eruditi

Traducere din limba engleza de Constantin FURTUNA

Bucuresti: ALLFA, 2022

Contine bibliografie. – Index

Extras/ Statele Papale

Cand Imperiul Roman de Apus s-a prabusit, in secolul al V-lea, el a lasat in Peninsula Italica un vid politic. Papa, practic singura figura care mai avea o pozitie semnificativa, a umplut treptat acest vid, asumandu-si controlul politic asupra Romei. In anul 756, acest control de facto a fost oficializat de conducatorul francilor, Pepin, care tocmai invinsese o puternica armata lombarda care ameninta Roma. In schimbul titlului de rege, Pepin i-a „donat” papei pamanturile abia cucerite de el din jurul oraselor Roma si Ravenna. Statele papale astfel rezultate (numite si Republica Sfantului Petru) au fost conduse direct de papi pana in secolul al XIX-lea, cand aceasta formatiune politica a fost dizolvata in timpul miscarii de unificare a Italiei, Risorgimento.

 Granitele si puterea Statelor Papale au fluctuat considerabil pe parcursul Evului Mediu. La apogeul lor, acestea ocupau regiunile Lazio, Umbria si Marche de astazi, aflate in centrul Italiei, ca si o parte din Emilia-Romagna actuala. Acest teritoriu era aparat de armatele papale, in fruntea carora se aflau comandanti mercenari sau, ocazional, insusi papa. Aceasta perioada a istoriei papale este cel mai bine reprezentata de pontiful renascentist Iulius al II-lea, care a construit o armata in jurul unui nucleu de mercenari elvetieni si si-a castigat supranumele de „papa razboinic”, ca urmare a frecventelor sale expeditii militare.