Libraria Bizantina / Vezi toate / Carte / Religie / Religie si stiinta / Norbert WIENER | Dumnezeu si golemul. Comentariu asupra catorva probleme in care cibernetica intra in contradictie cu religia
Norbert WIENER | Dumnezeu si golemul. Comentariu asupra catorva probleme in care cibernetica intra in contradictie cu religia
de Norbert WIENER
(0 opinii)
Cod produs: LB-2019-0121
Autor: Norbert WIENER
Editura: Humanitas

Pret: 21,00 lei

Norbert WIENER  |  Dumnezeu si golemul.  Comentariu asupra catorva probleme in care cibernetica intra in contradictie cu religiaHumanitas, 2019.Traducere din engleza de Tudor Calin ZAROJANU|...
citeste mai mult

Cantitate:

-
+
SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166 116 (L-V: 9:00-20:00, S: 10:00-18:00)
Norbert WIENER | Dumnezeu si golemul. Comentariu asupra catorva probleme in care cibernetica intra in contradictie cu religia
Norbert WIENER | Dumnezeu si golemul. Comentariu asupra catorva probleme in care cibernetica intra in contradictie cu religia

(0 opinii)

Pret: 21,00 lei

Norbert WIENER  |  Dumnezeu si golemul.  Comentariu asupra catorva probleme in care cibernetica intra in contradictie cu religia

Humanitas, 2019.

Traducere din engleza de Tudor Calin ZAROJANU

||||

Extras de la pp. 43-47

Nu e justificat sa declari categoric ca procesele de reproducere a masinilor nu au nimic in comun cu reproducerea fiintelor vii.

Pentru mintile circumspecte si conservatoare, enunturile de acest gen par mai putin riscante decat afirmatia pripita a unei analogii. Dar, daca e periculos sa afirmi o analogie cu probe insuficiente, e la fel de periculos sa respingi una fara vreo dovada a inconsistentei sale. Onestitatea intelectuala nu inseamna refuzul asumarii unui risc intelectual, iar refuzul de a lua pana si doar in considerare ceea ce este nou si tulburator nu are niciun merit etic.

Caci ideea ca presupusa creare a omului si animalelor de catre Dumnezeu, zamislirea fiintelor vii potrivit speciilor lor, si posibila reproducere a masinilor apartin aceluiasi tip de fenomen este o idee tulburatoare emotional, asa cum au fost tulburatoare speculatiile lui Darwin asupra evolutiei si a descendentei omului. Daca a fost o jignire pentru mandria noastra sa fim comparati cu maimutele, am depasit destul de bine momentul; si este o ofensa inca si mai mare sa fim comparati cu o masina. Fiecarei sugestii i se asociaza la vremea ei ceva de tipul oprobriului asociat in timpuri de demult pacatului vrajitoriei.

Am mentionat deja ereditatea masinii si evolutia darwinista prin selectie naturala. Pentru ca genetica pe care am atasat-o masinii sa fie baza unui gen de evolutie prin selectie naturala, trebuie sa o explicam prin variatia si mostenirea ereditara a variatiilor. Totusi, tipul de genetica a masinilor pe care il presupunem lasa loc pentru amandoua. Variatia apare sub forma lipsei de precizie a procesului de copiere pe care l-am discutat, in vreme ce masina copiata in exemplul cutiei noastre albe constituie un prototip ce poate fi recopiat. Intr-adevar, in vreme ce la copierea initiala cu o singura faza, copia seamana cu originalul ei in imaginea operativa, dar nu in forma exterioara, in faza urmatoare a copierii se mentine structura spatiala, iar copia este identica si sub acest aspect.

E clar ca procesul de copiere poate folosi copia de dinainte drept un nou original. Altfel spus, se pastreaza variatiile in ereditate, cu toate ca sunt supuse unei variatii ulterioare.

Am afirmat ca oprobriul asociat in vremurile trecute pacatului vrajitoriei e asociat acum, in mintea multora, teoriilor ciberneticii moderne. Fara exagerare, daca in urma cu doua sute de ani un invatat ar fi pretins ca va face o masina care sa invete sa joace jocuri sau sa se reproduca, cu siguranta ar fi fost facut sa poarte sanbenitto, tunica purtata de victimele Inchizitiei, si ar fi fost predat bratului secular, cu recomandarea sa nu se faca varsare de sange; sigur, asta doar daca nu ar fi putut sa convinga un patron bogat ca poate transforma metalele in aur, asa cum Rabbi Loew din Praga, care sustinea ca prin incantatiile sale poate insufla viata golemului din lut, l-a convins pe imparatul Rudolf. Chiar si acum, daca un inventator ar putea dovedi unei firme de calculatoare ca magia lui poate fi pusa in slujba lor, ar putea face magie neagra pana in ziua Judecatii, fara niciun risc personal.

Ce e vrajitoria si de ce e condamnata ca un pacat? De ce e privita cu atat de multa ostilitate mascarada prosteasca a Liturghiei Negre?

Liturghia Neagra trebuie inteleasa din punctul de vedere al credinciosului. Pentru ceilalti e o ceremonie obscena si fara sens. Cei care participa la ea sunt mult mai credinciosi decat isi dau seama cei mai multi dintre noi. Principalul element al Liturghiei Negre este dogma crestina consacrata, aceea ca preotul oficiaza un adevarat miracol si ca elementul azimei devine sangele si trupul lui cristos.

Crestinii credinciosi si vrajitorii sunt de acord ca, dupa sfintire, elementele divine sunt capabile sa produca alte miracole. Ei sunt de asemenea de acord ca miracolul transsubstantierii poate fi oficiat doar de un preot hirotonit. In plus, ei cred ca un astfel de preot nu isi poate pierde niciodata puterea de a infaptui aceasta minune, desi, daca e caterisit si slujeste, se afla in pericol de a fi osandit.

In asemenea conditii, ce e mai firesc ca unui suflet, damnat, dar ingenios, sa-i vina ideea de a pune mana pe Impartasanie si sa-i foloseasca puerea in interesul propriu? In aceasta consta, si nu in vreo orgie nelegiuita, pacatul principal al Liturghiei Negre. Puterea Impartasaniei e buna in sine; utilizarea ei in alte scopuri decat preamarirea lui Dumnezeu e un pacat de moarte.

Acesta a fost pacatul pe care Biblia i-l atribuie lui Simon Magul in targuiala cu Sfantul Petru pentru puterea miraculoasa a crestinilor. Imi pot imagina foarte bine confuzia jignita a bietului om cand a descoperit ca aceste puteri nu sunt de vanzare si ca Petru a refuzat sa accepte ceea ce in mintea lui Simon era un targ onorabil, acceptabil si firesc. E o atitudine pe care cei mai multi dintre noi am intalnit-o cand am refuzat sa vindem o inventie, in pofida ofertei foarte ispititoare facuta de un magnat al industriei moderne.

Oricum ar fi, crestinatatea a considerat dintotdeauna simonia drept un pacat, adica vanzarea si cumpararea de functii bisericesti si a puterilor supranaturale implicate de ele. Dante a plasat-o printre cele mai rele pacate si ii trimite in fundul iadului pe unii dintre cei mai cunoscuti practicanti ai simoniei din vremea sa. Si totusi, simonia a fost un pacat foarte raspandit in lumea foarte clericala in care a trait Dante si, de buna seama, a disparut in lumea mai rationalista si rationala din ziua de azi.

A disparut! A disparut. A disparut? Poate ca puterea epocii masinilor nu e cu adevarat supranaturala, dar pentru omul de pe strada pare cel putin sa treaca dincolo de cursul obisnuit al naturii.

2509 c/ 10 t/ 120

citeste mai mult
Traducere:
Traducere din engleza de Tudor Calin ZAROJANU
Editura:
An aparitie:
2019

Scrie o opinie

Nota: HTML este citit ca text!

Rating:
Trimite opinie