Nimicul de temut

DESCRIERE

Julian BARNES - Nimicul de temut

NEMIRA, 2009, 2014

Colectia Babel – coordonata de Dana IONESCU

Editia a II-a

Traducere din limba engleza de Mihai MOROIU

Extras/ pp. 7-8

Nu cred in Dumnezeu, dar ii simt lipsa. Asa raspund cand mi se pune intrebarea. L-am intrebat pe fratele meu, care a predat filosofie la Oxford, Geneva si Sorbona, ce crede despre o asemenea afirmatie, fara sa-i dezvalui ca imi apartine. Mi-a raspuns printr-un singur cuvant: „Siropos.”

Persoana de la care trebuie sa incep este bunica din partea mamei, Nellie Louisa Scoltock, nascuta Machin. A fost profesoara in Shropshire pana s-a maritat cu bunicul, Bert Scoltock. Nu Bertram, nu Albert, Bert si nimic in plus: asa a fost botezat, asa i s-a zis in timpul vietii, asa a fost incinerat. Director de scoala cu o anumita inclinatie pentru activitatile mecanice: mai intai a avut motocicleta cu atas, apoi un Lanchester, iar, la pensie, a condus un Triumph Roadster, putin prea provocator-sportiv, cu bancheta pentru trei persoane in fata si doua locuri mici in spate, utilizabile doar cu capota ridicata. Cand i-am cunoscut eu, bunicii mei se mutasera in sud, ca sa fie aproape de singurul lor copil. Bunica mergea la Women’s Institute, punea muraturi si conserve la sticla, jumulea si frigea gainile si gastele crescute de bunicul. Era miniona, aparent ferita de pareri dogmatice si avea incheieturi umflate, de om batran; oricum, ii trebuia sapun ca sa-si scoata verigheta. Garderoba lor era plina de haine tricotate in casa, bunicul preferand modelele cu opturi, mai masculine.