Nebunul lui Dumnezeu

DESCRIERE

Nebunul lui Dumnezeu, de Vianu Muresan - editura Eikon

Filosofia s-ar putea dovedi, intr-adevar, neputincioasa in rezolvarea unor probleme pe care nu si le pune, dar o astfel de nefericire as zice ca e caracteristica tuturor disciplinelor. La urma urmei performantele unui tip de atitudine spirituala - filosofia este asa ceva - nu pot si nu trebuie evaluate prin raportarea acesteia la domeniile invecinate, si nu ii pot fi imputate nereusitele disciplinelor care isi extind aria tematica dincolo de posibilitatile lor de control. Cred ca numai o anume fire diletanta sau imaturitatea exercitiului gandirii face ca unii filosofi sa aterizeze in zonele incerte ale stiintelor si, cu un avant juvenil specific firilor indragostite, sa se creada apti a rezolva orice problema.

In speta concreta specificata aici de dumneavoastra, impachetarea obiectelor sferice, daca nu e o chestiune spusa in gluma, cred ca depinde esential de „substanta” acestora. Mintea mea n-a ajuns pana acum in preajma acestei probleme si nu stiu cata stringenta contine, dar mi se pare ca disciplina cugetarii ne cere ca atunci cand angajam o problema sa fim siguri ca avem instrumente pentru judecarea ei si metode verificate pentru conducerea ei catre un raspuns corespunzator regulilor adevarului. Asa incat, cine isi pune serios problema impachetarii obiectelor sferice fie are deja pregatit terenul pentru investigarea severa a situatiei, fie are predispozitii ludice in exces care impun manifestare cu orice ocazie.

Sa angajezi probleme pentru care nu ai instrumente de verificare inseamna sa te condamni de la inceput la emisia de ipoteze fanteziste si raspunsuri indecidabile. Un filosof disciplinat nu ajunge atat de departe.Dar probabil ca dincolo de disciplina se deschide domeniul visului, al viziunii, ceea ce din punct de vedere spiritual e mult mai fertil si producator de sens decat capacitatea rationarii logice. Atunci cand filosoful e implinit de poet sau profet, da, el poate intui ceea ce nu intelege si poate fi sigur de ceea ce nu are cum sa explice. In acea fericita stare de vizionarism el tace, stiind ca n-are cum sa-si transmita cunoasterea, care oricum n-ar gasi minti pregatite s-o intampine. De aceea momentele de intelegere sunt momente de singuratate absoluta si izolare. Asa ceva nu e bine sau rau, ci doar natural.

Ca sa revin, daca obiectul sferic e un corp cosmic, el e deja impachetat dintotdeauna pentru ca nu exista vid, chiar daca ambalajul pare oarecum evanescent. Daca el e un obiect inchipuit, impachetarea lui se produce printr-o metafora. Iata cum cosmologia si poezia au dat deja raspunsul. Mai durabila in plan cultural, sinteza matematicii cu stiintele naturii s-a produs inca de la Galilelo Galilei si Descartes, pentru care idealul limpezimii gandirii il constituie matematica. Filosofia lui tinde sa aiba simplitatea, lipsa de echivoc si caracterul deductiv al adevarurilor matematice.

Toata perioada moderna a rafinat caracterul matematic al gandirii, conducand-o inspre acel domeniu intrucatva sterp al logicii matematice si al analizei logice. Insa pentru ca exista ceva in domeniul culturii si spiritului care nu se supune logicii, filosofia secolului al XIX-lea aduce ca noua disciplina hermeneutica, arta interpretarii sensurilor, care face o spectaculoasa cariera de-atunci si pana azi, difuzandu-se in tot mai multe discipline (religie, literatura, arta etc.)

Sensul este, asadar, preocuparea hermeneuticii si nu are de-a face cu corectitudinea, pe care eu o vad ca tinand de etica. Nu mi-e prea clar daca intrebarea dumneavoastra vizeaza corectitudinea logica, adica a operatiilor de gandire, sau corectitudinea in relatiile umane. Oricum, si intr-un caz si in celalalt sensul are o sfera mult mai larga de reprezentari decat corectitudinea. Simbolurile, miturile, literatura, visul, emotia, toate acestea sunt incarcate de sens, fara a avea de-a face cu corectitudinea. As spune ca „ corectitudine ” e un termen politienesc ce nu-si are rostul in analitica fenomenelor spirituale, dar trebuie luat in seama cand sunt angajate relatiile dintre noi, adica asa-zisa filosofie practica.

Sursa: www.agero-stuttgart.de