Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Mihai DINU - Dincolo de cuvinte – polifonia inaudibila a Scrisorii pierdute

0 opinii / Scrie o opinie
  • 27,00 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Mihai DINU - Dincolo de cuvinte – polifonia inaudibila a Scrisorii pierdute

Editura Spandugino

 

Revenind la vaditul caracter non-vizual al sensibilitatii prozatorului, sa mai zabovim o clipa spre a incerca sa spulberam o prejudecata care si-a facut tot mai mult loc in exegeza caragialiana a ultimelor decenii. Dupa ce unui critic literar i s-a parut ca poate identifica in exasperarea conjuncturala a oaspetelui de o noapte din Grand Hotel „Victoria romana” cheia explicarii intregii viziuni a lui Caragiale, o sumedenie de comentatori, critici si regizori au inteles sa faca din aceasta „descoperire” grila de lectura privilegiata a operei sale.

Expresie a unei stari de surescitare momentana a personajului-narator, impiedicat sa doarma de asaltul insectelor si de vacarmul din strada, unde o ceata de derbedei dadea un caine in tarbaca, afirmatia „simt enorm si vad monstruos” a fost extrapolata abuziv, ajungand sa reprezinte, pana si in manualele scolare, marca definitorie a sensibilitatii caragialiene. Or, nimic nu a fost mai strain naturii clasice a scriitorului decat depasirea masurii, exagerarea, „enormul” si „monstruosul”. Adept al horatianului modus in rebus, el si-a exprimat nu o data inaderenta la modelul romantic hugolian care facea din cultivarea excesului o virtute literara cardinala. Persiflarea unui atare fel de a vedea arta a facut obiectul multor pagini ale dramaturgului, tot astfel cum echilibrul, concizia si moderatia au constituit constante ale pledoariei sale estetice.

Sa nu confundam insa planurile. Principiul justei masuri pe care il proclama „teoreticianul” Caragiale avea in vedere structura si stilul operei, nu puterea de observare a artistului. Cum bine se stie, scriitorul respingea logoreea, grandilocventa si retorismul sforaitor al romanticilor („Fiindca un singur stil a fost uitat savantul meu curs francez sa ma-nvete, unul singur – stilul potrivit, tocmai acela care-mi trebuia, singurul care se poate numi stil”).