DESCRIERE
Ludmila ULITKAIA | Medeea si copiii ei
Traducere din rusa de Gabriela RUSSO
||||
Extras de la p. 224
“Necazul e ca toata lumea vrea sa-i iubeasca pe cei frumosi si puternici… Haideti, intoarceti-va acasa, fetelor, vin si eu in curand…”
S-au indreptat spre casa. Masa a rupt un fir gros de iarba verde cu tija dulce si l-a mestecat. Ce voia sa zica Medeea cu cei frumosi si puternici? Nu cumva a facut aluzie la musafirul ei de noapte?... Nu, Medeea nu-i asa, ea nu umbla cu aluzii. Ori vorbeste, ori tace…
Butonov venea la Masa in fiecare noapte, ciocanea la fereastra, isi vara cu forta umerii de atlet, pe rand cate unul, prin deschizatura ingusta, umplea tot spatiul micii camere, astupa corpul Masei cu tot cu sufletul ei si pleca in zorii zilei, lasand-o de fiecare data prada senzatiei intense ca intreaga ei fiinta i se reinnoieste , ca traieste o noua viata… Dormea un somn adanc si scurt, in care persista prezenta lui, se trezea peste doua ore cu senzatia iluzorie ca e puternica si slaba in aceeasi masura. Scula copiii, pregatea de mancare, facea curatenie, totul mergea de la sine, se rezolva usor, numai paharele de sticla se spargeau mai des decat de obicei, dar si lingurile argintii cadeau fara zgomot pe pamantul din bucatarie.
Versurile inca neinchegate apareau in aerul scaparand scantei, se rasuceau si dispareau agitandu-si cozile ciudate…
Butonov deschidea gura doar ca sa-i zica: “Vino incoa’… misca-te… asteapta… da-mi o tigara…”
Nu spunea niciodata ca vine a doua zi. Intr-una din seri, a intrat la Medeea in bucatarie. A luat ceai, a palavragit cu Gheorghi, care isi amana plecarea de pe o zi pe alta, dar pana la urma se hotarase sa-si faca bagajele. Masa cauta privirea lui Butonov din coltul intunecat al bucatariei, dar in jurul chipului drag aerul ramanea nemiscat, nici un semn de tandrete din partea lui. Era disperata: e tot el cel ce vine in fiecare noapte? I-a trecut prin cap ca noaptea vine sosia lui…
Butonov si-a luat ramas-bun de la Gheorghi si, fara sa-i adreseze un cuvant Masei, chiar unul neinsemnat, a plecat, dar a revenit noaptea pe ascuns, si totul a fost ca inainte; in momentul cand se odihneau obositi de pasiunea care se inmuia, el i-a zis:
“Semeni cu prima mea iubita… Era calareata…”
Masa l-a rugat sa-i vorbeasca despre calareata. El a zambit…
“Ce sa-ti povestesc? Era buna calareata. Slaba, cu picioare cracanate. Inainte s-o cunosc, ma gandeam: ce plictiseala sa faci copii! S-a facut nevazuta. Cred ca barbatu-su a omorat-o.
“Era frumoasa?” a intrebat aproape cu veneratie Masa.
“Frumoasa, cum sa nu.”
El si-a pus palma pe fata ei, i-a pipait pometii, barbia ascutita.
“Pentru mine, Masa, toate femeile sunt frumoase. In afara de nevasta-mea.”
Dupa ce a plecat Butonov, Masa si-a framantat mintea gandindu-se ba la calareata, ba la sotia lui, ba la ea in chip de calareata…
