Libraria Bizantina / Carte / Fictiune / Autori straini / Matematica zeilor si algoritmii oamenilor
Matematica zeilor si algoritmii oamenilor
de PAOLO ZELLINI
(0 opinii)
Cod produs: LB-2019-023

Pret: 27,00 lei

PAOLO ZELLINI  |  Matematica zeilor si algoritmii oamenilorHumanitas, 2018Traducere din italiana de Liviu Ornea||||Extras din prezentarea autorului (Humanitas)Paolo Zellini e profesor de ana...
citeste mai mult

Cantitate:

-
+
SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166 116 (L-V: 9:00-20:00, S: 10:00-18:00)

PAOLO ZELLINI  |  Matematica zeilor si algoritmii oamenilor

Humanitas, 2018

Traducere din italiana de Liviu Ornea

||||

Extras din prezentarea autorului (Humanitas)

Paolo Zellini e profesor de analiza numerica la Universitatea “Tor Vengata” din Roma. Preocupat de raportul matematicii cu filozofia si stiintele naturii, Zellini a mai publicat: Scurta istorie a infinitului (1980), Revolta numarului (1997), Gnomon. Un studiu asupra numarului (1999), Numar si logos (2010)

Extras din Introducere

Despre ce realitate ne vorbeste matematica? Opinia curenta e ca matematicienii se ocupa de formalisme abstracte care doar din ratiuni de neexplicat se aplica in toate domeniile stiintei. Concepem entitati imateriale care ulterior par destinate sa defineasca modele ale unor fenomene care chiar au loc in lume. De o parte stau lucrurile reale, cele care “se intampla”, de cealalta parte sunt conceptele matematice, creatii ale mintii noastre, care ne stimuleaza comportamentul intr-un mod mai mult sau mai putin eficient. Cu siguranta, faptul ca nu cunoastem adevaratele motive ale fortei descriptive a formulelor si ecuatiilor nu ne ajuta sa lamurim motivatiile rationamentului matematic. Asa se vede, pana la urma, validata ideea ca matematicienii nu sunt interesati sa se ocupe de lumea reala, iar matematicile continua sa se prezinte ca o stiinta care elaboreaza operatii ingenioase cu reguli si concepte care par inventate cu unicul scop de a fi respectate intocmai. Prea putin conteaza ca unele idei au fost sugerate de observarea fenomenelor naturale; operatiile produc repede concepte avansate si complexe care se detaseaza de realitatea observabila si care, in final, confirma imaginea stramba a unei matematici ca pur joc lingvistic ori ca formalism gol.

Totusi, daca ne intoarcem la istoria sa indepartata si la motivatiile ei cele mai profunde, matematica apare orientata diferit de cum e perceputa in mod obisnuit. Izvoarele ne fac sa intelegem ca aritmetica si geometria din vechime incepusera sa-si asume sarcina nu atat de a descrie sau de a simula lucruri reale, cat de a oferi o fundamentare a insasi realitatii lumii din care si ele faceau parte. Tocmai entitatile concrete, acelea cel mai direct si nemijlocit perceptibile, erau schimbatoare si apareau deci ca ireale. In numere, in schimb, in raporturile si in figurile geometriei era de gasit ceea ce le sustragea instabilitatii si evanescentei.

Daca ne gandim la celebrele paradoxuri ale lui Zenon, la numerele-puncte ale pitagoreicilor si ale atomistilor antici, la filozofia matematica a lui Platon, la descoperirea incomensurabilitatii si la semnificatia conceptului de raport (logos), la calculele babilonienilor si la matematica vedica, ne aflam in fata unui corpus grandios de cunostinte care laolalta aduc la lumina partea cea mai launtrica si invizibila, dar si cea mai reala, a entitatilor existente in natura.

Dar orientarea aceasta nu apartine doar matematicii antice. Teoria numerelor si a continuului aritmetic elaborata in secolul XIX se afirma ca o continuare a vechii scoli pitagoreice si a viziunii sale despre lume inspirate de un principiu de realitate atomista. Matematicienii din vremea aceea continuau sa sustina ca toate constructiile lor simbolice corespund unor entitati cat se poate de reale, iar senzatia cea mai raspamdita era ca de succesul teoriilor lor depindea fundamentul necesar intelegerii lumii. Atunci cand bazele acelor teorii, in prima parte a veacului al XX-lea, au devenit nesigure si au inceput sa treaca printr-o revizuire critica, matematica a fost obligata sa caute ratiunile care dau cu adevarat concretete unui sistem de calcul si ne fac sa avem incredere in el.

A inceput atunci sa circule printre matematicieni un cuvant cheie – algoritm – care denumea nu atat o formula abstracta, cat un proces efectiv. Procesul trebuia sa se desfasoare intr-un numar finit de pasi, in spatiu si timp, pornind de la o multime de date initiale pana la un rezultat final, potrivit modalitatilor prevazute de o masina. Definitiile formale ale algoritmului, bazate pe recursivitate, pe masina Turing ori pe alte formalisme, urca in timp pana in anii ’30 ai secolului trecut, dar primele avertismente ca tocmai conceptul de algoritm era menit sa mosteneasca sensul realitatii matematice, adica semsul a tot ce considera matematicienii real si efectiv, se inregistreaza deja in primiul deceniu al secolului trecut, la precursorii intuitionismului matematic si in primele argumente cu care Emile Borel infrunta paradoxurile semantice si primele semne ale crizei fundamentelor.  

citeste mai mult
Autor:
PAOLO ZELLINI
Traducere:
Traducere din italiana de Liviu Ornea
Editura:
Humanitas
An aparitie:
2018

Scrie o opinie

Nota: HTML este citit ca text!

Rating:
Trimite opinie