Marcian BLEAHU | Ariile protejate si protectia naturii

DESCRIERE

Marcian BLEAHU    |    Ariile protejate si protectia naturii

Editura Paideia – Bucuresti, 2019

||||

p. 331 – Gardurile vii/ e x t r a s

in filosofia ocrotirii naturii in afara ariilor protejate pe plan mondial se acorda o importanta deosebita gardurilor vii, fapt pentru care revin cu detalii asupra subiectului. Gardurile vii (haies in lb. fr. Hecken in lb. germ., hedgerows in lb. engl.) sunt fasii de arbori si arbusti ce delimiteaza terenuris au proprietati si insotesc drumurile de tara sau malurile raurilor. Ele contin o flora si o fauna bogate si, daca formeaza o retea continua, sunt excelente coridoare ecologice. Data fiind importanta lor, insistam putin asupra constitutiei si rolului lor.

Gardurile vii pot fi joase, constituite numai din tufisuri, sau inalte, cu un miez de copaci si fasii de tufisuri de ambele parti. Miezul cuprinde copaci precum: stejar pedunculat, arin rosu, frasin, tei, ulm, plop, artar, jugastru, salcam, fag, iar fasiile de arbusti cuprind: sanger, paducel, porumbar, soc, salba moale, iova, calin, rachita, scorus, catina de gard, dracita, scai, darmox, maces, alun, mur, smeura, caprifoi etc. Lor li se adauga numeroase plante erbacee, multe dintre ele fiind specii ruderale (urzica, troscot, stevie, dragaica, pelin, sulfina, palamida, nalba, loboda etc.)

Fauna gardurilor vii este extrem de bogata, fiind apreciata la 7.000 de specii, fapt datorat pozitiei lor intermediare intre biocenozele agricole, forestiere si de tufis.