Libraria Bizantina / Vezi toate / Carte / Fictiune / Autori straini / Ludmila ULITKAIA | Soniecika – Inmormantare vesela – Minciunile femeilor
Ludmila ULITKAIA | Soniecika – Inmormantare vesela – Minciunile femeilor
de Ludmila Ulitkaia
(0 opinii)
Cod produs: LB-2019-0109
Autor: Ludmila Ulitkaia
Editura: Humanitas

Pret: 35,00 lei

Ludmila ULITKAIA  |  Soniecika – Inmormantare vesela – Minciunile femeilorHumanitas fiction, 2019Colectia Raftul Denisei – Colectie coordonata de Denisa COMANESCUTraducere din rusa de Gabrie...
citeste mai mult

Cantitate:

-
+
SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166 116 (L-V: 9:00-20:00, S: 10:00-18:00)
Ludmila ULITKAIA  |  Soniecika – Inmormantare vesela – Minciunile femeilor
Ludmila ULITKAIA | Soniecika – Inmormantare vesela – Minciunile femeilor

(0 opinii)

Pret: 35,00 lei

Ludmila ULITKAIA  |  Soniecika – Inmormantare vesela – Minciunile femeilor

Humanitas fiction, 2019

Colectia Raftul Denisei – Colectie coordonata de Denisa COMANESCU

Traducere din rusa de Gabriela RUSSO

||||

Extras de la p. 7

Inca din frageda copilarie, Soniecika obisnuia sa se cufunde in lectura. Fratele ei mai mare Efrem, hatrul familiei, repeta intr-una aceeasi gluma, rasuflata inca de cand fusese rostita prima oara.

„Din cauza cititului astuia neintrerupt, fundul Soniecikai s-a facut una cu scaunul, iar nasul i-a ajuns ca o para.”

Din pacate, gluma nu era exagerata: nasul ei semana intr-adevar cu o para fara contur precis; dar Soniecika, o lungana lata in spate, cu picioare subtiri si cu fundul descarnat de atata sezut, mai avea ceva aparte: sanii mari, de femeie, crescuti inainte de vreme, parca nelalocul lor, lipiti pe trupul slab. Avea umerii adunati, spatele incovoiat, purta haine lalai, prea lungi si prea largi pentru ea, stanjenita parca de bogatia inutila din fata si de scandura plata, deprimanta din spate.

Inimoasa, sora ei mai mare, casatorita demult, spunea ceva binevoitor despre frumusetea ochilor. Numai ca ochii erau dintre cei mai obisnuiti, nu prea mari, caprui. E adevarat ca, lucru rar intalnit, genele ei dese crescusera pe trei randuri, prelungind marginea putin umflata a pleoapelor, dar nici vorba sa fi fost de o frumusete deosebita; erau mai curand un obstacol, fiindca Soniecika era mioapa si purta ochelari de la o varsta frageda.

Douazeci de ani batuti pe muchie, intre sapte si douazecisisapte de ani, Soniecika citise aproape fara intrerupere. Era cuprinsa de lectura cum esti cuprins de un lesin care nu ia sfarsit decat odata cu ultima pagina a cartii.

Avea un talent neobisnuit pentru citit, ba poate chiar un fel de geniu. Sensibilitatea ei pentru cuvantul tiparit era atat de mare incat personajele inventate stateau pe acelasi plan cu oamenii vii, apropiati, iar suferinta senina a Natasei Rostova la capataiul printului Andrei aflat pe moarte nu era cu nimic mai putin autentica pentru ea decat durerea naprasnica a surorii ei care isi pierduse fetita la patru ani dintr-o neatentie prosteasca: luandu-se cu vorba cu o vecina, n-a vazut cand fetita, grasuta, greoaie, cu privire domoala, a alunecat in fantana...

Ce sa fi insemnat asta? O totala neintelegere a jocului aflat la temelia oricare arte? O uluitoare credulitate de copil? O lipsa de imaginatie care sterge granita dintre fictiune si realitate sau, dimpotriva, o izolare in imaginar pana la uitarea de sine, astfel ca tot ce ramanea in afara lui isi pierdea sensul si continutul?...

[...] Nu e limpede daca la mijloc era o traditie cu radacini adanci in patria noastra – sa adapostesti neaparat pretioasele roade ale spiritului ca si pe ale pamantului intr-o pivnita rece – sau era un vaccin pentru viitorul deceniu din viata Soniecikai pe care urma sa-l petreaca tocmai cu un om din subterana, viitorul ei sot, care se ivise in acest prim an disperat al evacuarii...

Robert Viktorovici a venit la biblioteca in ziua in care Soniecika impartea cartile, inlocuind-o pe sefa ei bolnava. Era mic de statura, slab, ascutit, cu parul aproape carunt, si nu i-ar fi atras deloc atentia Soniei daca n-ar fi intrebat-o unde se afla catalogul cartilor in limba franceza. Carti frantuzesti erau, dar catalogul se ratacise fiindca era nefolosit. La ora aceea tarzie, inainte de inchidere, nu erau vizitatori, si Soniecika il conduse pe cititorul ciudat in hruba ei, departe, in coltul vest-european.

citeste mai mult
Traducere:
Traducere din rusa de Gabriela RUSSO
Editura:
An aparitie:
2019

Scrie o opinie

Nota: HTML este citit ca text!

Rating:
Trimite opinie