La bursa adevarului
de Lidia Staniloae
(0 opinii)
Cod produs: CTD-2195
Autor: Lidia Staniloae
Editura: Trinitas

Pret: 28,35 lei

Lidia STANILOAE   |   La bursa adevaruluiEditura TRINITAS a Patriarhiei Romane, Bucuresti – 2016Carte publicata cu binecuvantarea Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodox...
citeste mai mult

Cantitate:

-
+
SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166 116 (L-V: 9:00-20:00, S: 10:00-18:00)
La bursa adevarului
La bursa adevarului

(0 opinii)

Pret: 28,35 lei

Lidia STANILOAE   |   La bursa adevarului

Editura TRINITAS a Patriarhiei Romane, Bucuresti – 2016

Carte publicata cu binecuvantarea Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Editia a II-a

||||

Extras din Cuvant inainte semnat de Preafericitul Parinte Daniel

Fara perspectiva religioasa, transcendentala, societatea secularizata este preponderent individualista, narcisista si autosuficienta. Studii recente au relevat ca societatea umana contemporana este cea mai narcisista din intreaga istorie a umanitatii. De fapt, aceasta nu mai cauta chipul lui Dumnezeu din om, nici lumina din icoanele sfintilor, deoarece imaginea mediatica a eu-lui narcisist a inlocuit orice icoana sfanta. Individualismul extrem al omului secularizat se exprima uneori chiar in suicid, sau in cautarea a tot ce ucide transcendenta printr-un substitut al ei, cum ar fi drogurile, ezoterismul, paroxismul placerilor exotice s.a. Intr-un mod paradoxal, omul secularizat cauta Infinitul in lucrurile finite, cu o pasiune nelimitata, dupa expresia lui M. Blondel.

Societatea secularizata, in care omul a devenit singura masura a existentei, este fie indiferenta sau nihilista, fie ostila vietii religioase; acest umanism autosuficient si individualist sufera in tacere de un mare deficit de transcendenta si interioritate, care afecteaza si degradeaza societatea de azi.

Asemenea aspecte dramatice ale lumii secularizate de azi sunt analizate si de catre doamna Lidia Staniloae, fiica marelui teolog roman Preotul Dumitru Staniloae, in volumul de fata, care reuneste mai multe articole publicate, in special, in saptamanalul Lumina de Duminica al Patriarhiei Romane.

Criticand derapajele sociale de azi, intalnite atat in societatea romaneasca, cat si in cea europeana occidentala, dar nu numai, plecand de la fenomene cu caracter general, autoarea coboara de fiecare data, prin exemple singulare, la imprejurarile concrete ale vietii. Astfel, propune modele luminosae din istoria noastra recenta (parintele Paisie de la Sihla, parintele Dometie de la Ramet s.a.), indeamna la practicarea virtutilor crestine (modestia, curajul, onestitatea, ingaduinta fata de aproapele), pastrandu-ne si afirmandu-ne identitatea romaneasca. Toate acestea sunt prezentate ca alternativa la progresul agresiv si secularizant care preseaza ritmul vietii cotidiene, la cultura provizoratului, a superficilalitatii in genere, cu scopul de-a orienta pe cititor spre perspectiva vietii de comuniune cu Dumnezeu ca izvor de pace si bucurie, dar si de sfintire si umanizare profunda.

Traim intr-o civilizatie a tehnicii si electronicii care adesea il streseaza pe om intr-atat de mult incat acesta nu se mai poate ruga. Iar aceasta este o mare paguba, deoarece rugaciunea, ca relatie vie a omului cu Dumnezeu, este si o lucrare eficienta in lupta contra stresului, in special rugaciunea ritmica si constanta, numita rugaciunea lui Iisus sau a inimii. Slujbele liturgice aduc si ele multa pace interioara si bucurie. Ecteniile lor sunt asemeni unor unde de balsam care vindeca ranile vietii agitate si slabite, intarindu-o cu un spor de viata duhovniceasca. Dupa rugaciune profunda, chipurile oamenilor nu mai sunt crispate, tristetea si stresul lasa loc luminii si bucuriei, pe care oamenii le poarta apoi in suflet. Aceasta este pacea lui Hristos care straluceste in sufletele si pe fetele celor care se roaga in biserica si acasa.

Astazi, crestinul luptator si misionar trebuie sa isi intensifice viata spirituala in mijlocul familiei si al comunitatii bisericesti mai ales prin practicarea spovedaniei si a impartasirii euharistice. Iar trairea duhovniceasca intensa ajuta misiunii crestine in societatea secularizata prin marturie si fapta, prin curaj si intelepciune, fara fanatism, dar cu fidelitate constanta, aducand in viata oamenilor bucuria intalnirii lor cu Dumnezeu, Izvorul bucuriei vesnice.

Extras din capitolul Indignarea maimutelor

In metroul din Washington a intrat un barbat cu o vioara si vreme de aproape o ora a cantat muzica de Bach. Un singur om s-a oprit pentru o clipa, apoi si-a adus aminte ca intarzie la serviciu si a plecat repede, dupa ce i-a aruncat o moneda violonistului. S-a mai oprit un baietel de doi ani, pe care mama lui l-a tras enervata de mana, fiindca se grabea. Dupa trei ore barbatul cu vioara a plecat. Stransese 35 de dolari.

Era Joshua Bell, unul dintre cei mai mari violonisti contemporani. Cantase pe vioara lui, un Stradivarius care pretuieste doua milioane si jumatate de dolari si acceptase sa participe la acest experiment. Cei care l-au initiat nu au vrut sa ilustreze neaparat lipsa generala de cultura muzicala. In definitiv nu toata lumea are parte de o asemenea educatie si nu e nici un pacat in aceasta. Altul a fost scopul lor si, trebuie sa constatam cu tristete, a reusit pe deplin...

De curand, la televiziunea engleza, la o emisiune de tipul „Cine stie castiga”, o studenta a castigat premiul cel mare, uluind cu cunostintele ei pe organizatori, publicul, telespectatorii... Ea a fost proclamata in unanimitate cea mai inteligenta si cultivata persoana care a participat vreodata la o asemenea emisiune. Dar iata, cand s-a facut o ancheta in public, raspunsul unanim a fost ca prea multe cunostinte inseamna numai aroganta, produce antipatie, pe scurt, toti au vorbit-o de rau cat au putut.

E nevoie sa spunem mai mult?

Ne aflam in secolul douazeci si unu si ne falim cu progresul pe care l-a facut omenirea. Cate cuceriri ale stiintei, ce mentalitate avansata, dezbarata de prejudecati! Nu ne mai putem imagina viata fara telefoane mobile, fara computere cu ajutorul carora comunicam instantaneu in cele mai departate colturi ale lumii! Aflam in cateva minute ceea ce dorim sa stim, fara a mai pierde timpul cu mormane de carti. Medicamente, metode chirurgicale noi, transplanturi care, spunem, salveaza viata, vietile! E adevarat, e foarte adevarat. S-au facut progrese uriase, viata a devenit mai usoara... Oare?

Ne clonam pisicile iubite care au decedat de batranete. S-ar parea ca vom clona si oameni. Oare ne-am intrebat vreodata daca vom clona si sufletul, cu sentimentele, gandurile, credintele, tot ce il alcatuieste pe om? Putem clona si dragostea cu care mama isi priveste copilul, increderea cu care acesta intinde manutele spre ea? Ii putem oare clona pe Bach, pe Shakespeare, pe Eminescu? Singurul raspuns ar fi ca de fapt acestia nu ne mai trebuie. Nimeni nu l-a ascultat pe Joshua Bell in statia de metrou din Washington pe vioara Stradivarius. Nimeni n-a avut un singur cuvant de lauda pentru tanara care-i uluise pe toti cu cunostintele ei.

citeste mai mult
Editura:
An aparitie:
2016
Coperta:
Brosata
Dimensiuni:
13 x 20 cm
Nr. pagini:
382
Limba:
Romana
Cod:
978-973-155-147-0

Scrie o opinie

Nota: HTML este citit ca text!

Rating:
Trimite opinie