Libraria Bizantina / Vezi toate / Carte / Fictiune / Autori romani / Ioana PARVULESCU | Dialoguri secrete. Cum se roaga scriitorii si personajele lor
Ioana PARVULESCU | Dialoguri secrete. Cum se roaga scriitorii si personajele lor
de Ioana PARVULESCU
(0 opinii)
Cod produs: LB-2019-0116
Autor: Ioana PARVULESCU
Editura: Humanitas

Pret: 42,15 lei

Ioana PARVULESCU  |  Dialoguri secrete. Cum se roaga scriitorii si personajele lorHumanitas, 2018Desene de Mihail COSULETU||||Extras din Nicolae STEINHARDT – La inchisoare. In numele tatalui...
citeste mai mult

Cantitate:

-
+
SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166 116 (L-V: 9:00-20:00, S: 10:00-18:00)
Ioana PARVULESCU  |  Dialoguri secrete. Cum se roaga scriitorii si personajele lor
Ioana PARVULESCU | Dialoguri secrete. Cum se roaga scriitorii si personajele lor

(0 opinii)

Pret: 42,15 lei

Ioana PARVULESCU  |  Dialoguri secrete. Cum se roaga scriitorii si personajele lor

Humanitas, 2018

Desene de Mihail COSULETU

||||

Extras din Nicolae STEINHARDT – La inchisoare. In numele tatalui. Si al Tatalui

E baiat de Pantelimon si evreu. Se naste in iulie 1912, la trei luni si ceva dupa catastrofa Titanicului. Atunci incepe sa se scufunde si corabia unei epoci indraznete, pe care oamenii au inteles-o prea tarziu si au regretat-o abia cand au putut s-o compare cu cele, tot mai urate, care i-au urmat. Numele lui este Nicu Aureliu Steinhardt. A fost educat de o mama blanda, Antoinette, Tony, si de un tata inteligent, Oscar, inginer cu inventii remarcabile, care luptase bine in Primul Razboi Mondial si, in plus, om de caracter. Nicu face liceul la Spiru Haret, scoala de baieti cu traditie literara, unde, intre alte nume celebre, ii are colegi pe Constantin Noica si pe Alexandru Paleologu. Istoria vrea ca acestia sa-i fie mai tarziu si colegi de inchisoare. Se formeaza deplin in timpul facultatii de Drept, sub influenta unui prieten iesit din comun, Emanuel (Manole) Neuman, om cu mintea deschisa si agera, cu umor si omenie, aflat cu Iehova, cum zice chiar el, „in raporturi reci, dar onorabile”. Intalnirea cu Manole este evenimentul cel mai important al formarii lui.

Tatal lui Nicu, Oscar, impartise camera, in timpul studiilor politehnice de la Zurich cu un italian caruia ii placea muzica. A fost un prilej sa-l cunoasca pe Albert Einstein, pentru ca fizicianul, violonist pasionat, venea sa cante cu italianul. Nu stim in ce masura Oscar va fi urmarit evolutia lui Einstein, dar e de presupus ca da, altfel insolitul detaliu biografic nu s-ar fi pastrat. Va fi fost oare la curent Oscar, in ajunul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cu mesajele adresate de catre fostul sau cunoscut, Albert Einstein, si de Thomas Mann, oamenilor de peste 5000 de ani, din 6939? La Expozitia Universala de la New York, din 1939, aceste mici texte scrise cu un an inainte, cand fizicianul si scriitorul s-au intalnit la Princeton si, poate, le-au discutat continutul, au fost inchise intr-o asa-numita „capsula a timpului”, alaturi de obiecte de viata cotidiana dintre cele mai banale. Cu siguranata ca Oscar Steinhardt ar fi semnat alaturi de fiecare din ei. Este curios cum mentaltatea ambilor ganditori, a omului de stiinta evreu si a prozatorului german, se regaseste, cumva, constant, atat in viata mai degraba stiintifica a lui Oscar, cat si in viata mai degraba literara a fiului Nicu. Componenta comuna a mesajelor este umanismul. Einstein le scrie urmasilor despre inventiile cu care oamenii si-au schimbat in bine viata, intre care capacitatea de a zbura si de a comunica rapid cu ajutorul undelor electrice, dar atrage atentia asupra celor care, fiind din tari diferite, se ucid intre ei din cand in cand, „at irregular time intervals”, astfel ca trebuie sa traiesti continuu terorizat de spaima, „in fear and terror”. Acest lucru, le explica Einstein oamenilor de peste cinci milenii, fara sa se sinchiseasca de o posibila acuza de elitism, se datoreaza faptului ca „inteligenta si caracterul maselor sunt incomparabil mai scazute decat inteligenta si caracterul acelor cativa care produc niste lucruri valoroase pentru comunitate”. Se gandea, desigur, la felul rau in care s-au folosit, de-a lungul istoriei, inventiile bune si cercetarile savantilor, inclusiv ale lui. Totusi, Einstein isi incheie mesajul cu un optimism mai degraba pedagogic, decat real: „Am incredere ca posteritatea va citi aceste afirmatii cu un sentiment de mandrie si intemeiata superioritate.”

Mesajul lui Thomas Mann este mult mai ironic (prozatorul nu se putea abtine!) si mai realist: „Stim astazi ca ideea despre viitor ca lume mai buna a fost o conceptie gresita a teoriei progresului. Sperantele pe care ni le punem in voi, cetateni ai viitorului, nu vor fi, in nici un caz, exagerate. In linii mari ne veti semana foarte bine, exact asa cum le semanam si noi celor care au trait acum o mie sau cinci mii de ani. Si in vremea voastra spiritului ii va merge rau – nu-i este dat sa-i mearga niciodata prea grozav pe acest pamant, altfel nici nu i-ar mai fi necesar omenirii. Aceasta conceptie optimista asupra viitorului e o proiectie in timp a unei stradanii care nu apartine lumii temporale, stradania omului de a-si integra in ideea despre sine si umanizarea omului. Ceea ce noi, in acest an de gratie 1938, intelegem prin termenul de <<cultura>> - o notiune prea putin pretuita la unele natiuni din lumea vestica – e pur si simplu aceasta stradanie. Frati din viitor, uniti cu noi in spirit si in aceasta stradanie, va trimitem salutarile noastre.”

citeste mai mult
Editura:
An aparitie:
2018

Scrie o opinie

Nota: HTML este citit ca text!

Rating:
Trimite opinie