DESCRIERE
mperativul trezviei in teologhisirea parintelui Miron MIHAILESCU (I)
Editie ingrijita de Laura VASIU si Pr. Andrei Razvan IONESCU
Editura Association Apostolia, 2022
Tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului IOSIF, Arhiepiscop al Europei Occidentale, Mitopolit al Europei Occidentale si Meridionale
Pret – 95,00 Lei
Extras/ Cuvant de Invierea Domnului adresat in data de 27 aprilie 1998 – Cuvintele Evangheliei nu sunt pentru a le comenta, ci pentru a le manca (p. 43)
Fiecare cuvant din Evanghelie necesita o privire covarsitor de atenta. Asa trebuie citit, gustand fiecare cuvant. Cuvintele Evangheliei nu sunt pentru a le comenta, ci pentru a le manca. Pe fiecare in parte. Cine ma mananca pe Mine, are viata. Si cine ma citeste, ma mananca.
De altfel, in ceea ce-L priveste, a spus: am alta mancare de mancat decat cea obisnuita. Cum ne manaca El, Il mancam si noi pe El. Fiecare privire ce o indreptam spre El, cu puterea de taina ce-o avem, e o impartasire. Fiecare cuvant rostit in Evanghelie de Mantuitorul este o repetare a impartasirii.
M-am oprit azi asupra acestui citat: „De umbla cineva ziua (oamenii-s ca furnicarul, umbla toti in toate partile) nu se impiedica pentru ca vede lumina acestei lumi.” Ziua aceasta care este lumina acestei lumi, ce este ea de fapt? Despre ce fel de lumina si ziua este vorba? Stim ca Mantuitorul a spus: „Eu sunt lumina lumii”, si aici zice „lumina acestei lumi”. Mantuitorul face apel la puterea noastra de judecata pe care stie ca o avem. E aici o problema de provocare in a face legatura intre vorbele Lui. Ziua se umbla ca sa vezi lumina, iar lumina sunt Eu. Ne prindem de taina acestei zile. Umbland ziua, Il vezi pe Cel ce e lumina lumii.
