Eugen NEGRICI | Iluziile literaturii romane

DESCRIERE

Eugen NEGRICI    |    Iluziile literaturii romane

Cartea Romaneasca, 2008

||||

Extras din Argument

Am crezut cu sinceritate ca, imediat dupa Revolutie, intelectualii romani vor fi tentati sa se abandoneze impusurilor anarhice purificatoare. Ma asteptam sa refuze, macar pentru o vreme, orice consens si sa nu mai incerce nici macar sentimentele cu adevarat necesare intr-o cultura primejduita secular ca a noastra – cele din specia „sentimentelor cuvenite”.

Cand folosea aceasta formula, Gombrowicz se gandea, in primul rand, la sentimentele cuvenite artei, pentru ca, intr-o masura chiar mai mare decat scoala insasi, arta este o scoala a minciunii, o cale de cultivare a temenelii prin punerea discreta in miscare a resorturilor vanitatii. Ea ne impinge sa ne educam starea de ingaduinta, sa impartasim admiratia generalizata, sa ne supunem convenientelor si bunului simt, sa adoptam acea atitudine elevata, comoda, admirabila, euforizanta, inaltatoare, fara de care temelia sistemului artistic s-ar prabusi.

Pe o astfel de consimtire si nu pe altceva se fundamenteaza ideea de cultura nationala. Iar intretinerea unei asemenea atitudini a consolidat, in vremuri grele, autoritatea si reputatia artei. Aceasta reclama catimea de oxigen a solicitudinii si a afectiunii noastre, ca si minciuna pioasa a respectului.

Or, a te impotrivi inertiei sentimentale care face sa prospere atatea opere prafuite, a refuza sa mai cedezi bunavointei de a decreta drept excelente produsele mediocritatii seculare, inseamna a submina insusi conceptul de arta si, nu mai putin, a bloca functionarea institutiilor ei: muzeele, antologiile, istoriile literaturii sau cele ale artelor plastice. Si totusi ar fi trebuit sa o facem, infruntand toate aceste riscuri si, in plus, si pe acela de a repeta o mai veche – dar neconsumata – experienta avangardista.