DESCRIERE
Ion VIANU
Elegie pentru MIhai
Colectia Top 10+
Iasi – POLIROM, 2018
Extras/ I
In copilarie verile au o durata binecuvantata. In Cuptor si Gustar fugeam de cateaua ce varsa foc pe lumea campiei, la Sinaia, in casa bunicilor. Ziua parea nesfarsita. Ne culcam devreme, ne desteptam tarziu, mereu pe lumina, asa ca traiam lumina vesnica, asa cum am cunoscut-o mai tarziu, la Sankt-Petersburg si la Capul Nord. Vara lui 1941 a fost vara intrarii in razboi. Tara sfartecata, tara umilita care-si pierduse o treime din teritoriu fara sa reziste in nici un fel la apetitul monstruos al celor doi gangsteri, Hitler si Stalin, se angaja intr-o tentativa disperata de recuperare a Basarabiei, aliindu-se cu bestia apocaliptica, impotriva celuilalt cavaler al Mortii, osetul ciung cu privirea curmezis. Incapabil sa-i reziste lui Hitler, nepunand nici o conditie, Ion Antonescu se pornea fara putinta de intoarcere inspre ruina tarii. Vara urmatoare ne-am intors la Sinaia. Tara se adancise in razboi. De pe front veneau zilnic stiri proaste, oameni mureau sau erau dati disparuti, se dadeau batalii la Cotul Donului, cu pierderi omenesti enorme. Se prefigura o atmosfera de dezastru. Simteam cu intensitate preocuparile celor mari. Totusi, imi duceam viata de copi, cam solitar. Singuri doi vecini, baietii unui taietor de lemne, Sandu si Nelu, imi tineau cateodata tovarasie, cand nu urcau la padure. Singur ma apropiam de grilaj pentru a privi strada Vasile Boerescu, nu prea insufletita la orele diminetii. Trecea in fiecare dimineata un personaj ca in albumele cu Sherlock Holmes, un domn cu sapca, haina in carouri cu nasturi de piele, pantaloni de golf, sosete asortate, pantofi sport, baston, pornind in zilnica plimbare la Tirul cu porumbei. Era domnul Muston, ginere al doamnei Ungarth, proprietara pensiunii, si socrul lui Dinu Noica. Gratie intalnirii cu domnul Muston, am inteles, pentru restul vietii, ce era acela un englez.