Libraria Bizantina / Vezi toate / Carte / Religie / Carti duhovnicesti / Din iubire pentru omul de azi - Cugetari pe marginea Patericului - Protoiereu Andrei Lemesonok
Din iubire pentru omul de azi - Cugetari pe marginea Patericului - Protoiereu Andrei Lemesonok
de Protoiereu Andrei Lemesonok
(0 opinii)
Cod produs: C_P_0010
Autor: Protoiereu Andrei Lemesonok
Editura: Manastirea Putna

Din iubire pentru omul de azi - Cugetari pe marginea Patericului - Protoiereu Andrei Lemesonok. Colectia Crinii Tarinii, vol. IV. Pacea si linistea sufletuluiAvva Pavel mesterul si Timotei, ...
citeste mai mult

Acest produs se poate obtine numai printr-o comanda in prealabil

Din iubire pentru omul de azi - Cugetari pe marginea Patericului - Protoiereu Andrei Lemesonok
Din iubire pentru omul de azi - Cugetari pe marginea Patericului - Protoiereu Andrei Lemesonok

(0 opinii)

Din iubire pentru omul de azi - Cugetari pe marginea Patericului - Protoiereu Andrei Lemesonok. 

Colectia Crinii Tarinii, vol. IV. 


Pacea si linistea sufletului

Avva Pavel mesterul si Timotei, fratele lui, sedeau in Schit si de multe ori se facea intre dansii prigonire. Zis‐a avva Pavel: Pana cand vom petrece asa? Si i‐a zis lui avva Timotei: Te rog, cand voi veni asupra ta, rabda‐ma, si cand vei veni si tu asupra mea, te voi rabda si eu! Si facand asa, s‐au odihnit in celelalte zile ale vietii lor. 
Viata launtrica a omului care L-a gasit pe Dumnezeu este nerautate, blandete, smerenie, este o continua trezvie a sufletului si stavilirea in sufletul sau a miscarilor paca-toase care distrug pacea. Omul vede purtarea de grija a lui Dumnezeu in viata sa si incearca sa pastreze pacea lui Hristos, dar, de indata ce Il uita pe Dumnezeu, incepe o lupta. Cu propriile puteri, cu propria vointa, este imposibil
sa depasesti pacatul, este nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.


Daca noi cautam dreptatea omeneasca, atunci in orice situatie de conflict cu siguranta ca ne vom indreptati, ne vom considera jigniti si ne va fi mila de noi insine. Auzind un cuvant de manie la adresa noastra, un cuvant suparator, nu vom putea sa iertam si sa ne smerim in fata aproapelui.
Pentru a stinge miscarea pacatoasa din suflet trebuie sa ne amintim de Dumnezeu, de iubirea Lui. Purtati‐va neputintele unii altora (cf. Galateni 6, 2) – scrie Apostolul Pavel. Numai astfel este posibil sa implinesti legea lui Hristos. Ingusta este calea pe care merge crestinul, dar aceasta cale conduce sufletul catre pacea launtrica, catre dragostea lui Dumnezeu.
Domnul S-a smerit pe Sine pana la moarte, si inca moarte pe cruce (Filipeni 2, 8). Prin smerenia Lui, prin blandetea Lui, prin nerautatea Lui, Domnul a biruit pacatul, rautatea intregii lumi si ne invata ca pe acest pamant sa nu cautam dreptatea omeneasca, ci iubirea. El este izvorul acestei iubiri. Eu sunt Calea... Eu sunt inceputul si sfarsitul acestei cai (cf. Ioan 14, 6; Apocalipsa 1, 8).
Domnul ne-a adus dreptatea Sa. Dupa dreptatea Lui, noi trebuie sa cedam, sa ne smerim, sa nu tulburam pacea aproapelui nostru. Daca vom vedea ceva gresit in cuvintele, in faptele fratelui, ale surorii noastre, trebuie sa corectam lucrurile, sa ajutam omul sa scape de inselaciune, de pacat. Vom putea face acest lucru numai atunci cand va exista in noi compasiune, cand vom deveni partasi la necazurile aproapelui, cand nu vom respinge omul si, mai ales, nu vom adauga pacatele noastre peste pacatele lui.  


Iubirea Domnului a luminat intreaga lume. Daca noi vom rabda neputintele acelor oameni care sunt langa noi, daca ne vom smeri si, pentru Domnul, ii vom ierta pe cei care ne-au suparat, atunci lumea noastra va deveni mai luminoasa, atmosfera din casele noastre va deveni mai calda datorita iubirii lui Dumnezeu. Cum il putem ajuta pe aproapele nostru daca nu-l intelegem, nu-l auzim? Prin cuvinte frumoase, prin sfaturi inteligente nu poti birui pacatul. Nu-l poti invata pe om sa iubeasca atunci cand
propria ta inima este pustie si rece. Toti avem nevoie de  iertarea lui Dumnezeu, de binecuvantarea Lui, toti suntem niste mari datornici fata de iubirea lui Dumnezeu.
O primim, traim prin ea, insa o uitam si o pierdem atat de repede, cautand locul nostru in aceasta lume. Domnul spune: Daca cineva vrea sa fie intaiul, sa fie cel din urma dintre toti (Marcu 9, 35). Si mai spune: Nu judecati, ca sa nu fiti judecati (Matei 7, 1). Domnul ne duce pe Golgota. De pe cruce El intinde spre noi sfintele Sale brate, iar pe ele sunt ranile de la piroane. Iar sangele
lui Hristos, care curge din aceste rani, spala pacatele intregii lumi.


Noi ne consideram crestini ortodocsi, oameni biseri cesti, dar cat de des nu ne putem smeri in fata fratelui! Cat  de des Il uitam pe Dumnezeu, Care il iubeste pe cel care ne-a suparat la fel de mult ca si pe noi, iar noi il injosim, il jignim, il respingem, urmand dreptatea noastra, aplicand criteriul nostru propriu al dreptatii.
Lumea nu a primit dragostea lui Hristos. Omul L-a  rastignit pe Dumnezeu, dar Dumnezeu, Care a venit pen tru a-l mantui pe om, nu S-a razbunat, nu a renuntat la  iubirea Lui. Pe cruce fiind, El a baut paharul suferintelor pana la sfarsit, pentru mantuirea noastra. De aceea, venind la biserica, inainte de Sfanta Impartasanie, trebuie sa ne impacam cu toti  cei care ne-au intristat si numai atunci
sa ne apropiem de Potirul Vietii.



Il urmam pe Hristos depasind eul propriu, dreptatea noastra, adevarul nostru, invatand poruncile lui Hristos, care nu se bazeaza pe legile omenesti, ci pe iubirea care le iarta si le copleseste pe toate.
Sa dea Dumnezeu fiecaruia dintre noi sa urmam exemplul acestor batrani sfinti, care au gasit o astfel de  iesire simpla din tulburarile cotidiene ale vietii lor monahale. Ei au hotarat sa nu raspunda la cuvantul rau, sa  rabde neputinta fratelui, iar prin aceasta au pastrat pacea inauntrul lor si l-au ajutat pe aproapele.
Cat de usor ne va fi noua, renuntand la un cuvant inutil, la o privire sau un gand de prisos, sa restauram pacea in casa noastra, cu acei oameni care sunt langa noi! 
1 decembrie 2003

citeste mai mult
Editura:
An aparitie:
2019

Scrie o opinie

Nota: HTML este citit ca text!

Rating:
Trimite opinie