Destine individuale si colective in comunism

DESCRIERE

Destine individuale si colective in comunism

Volum coordonat de Cosmin BUDEANCA si Florentin OLTEANU

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc - Memorialul Rezistentei Anticomuniste „Tara Fagarasului” – POLIROM, 2013

||||

Situatia si evolutia vietii bisericesti din Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca in perioada 1945-1962 (Romeo CEMARTAN)/ e x t r a s

In concluzie, putem afirma ca situatia si evolutia vietii religioase din Basarabia in perioada sovietica a fost complexa si, in mare parte, tragica. Primii ani de dupa razboi au fost marcati de tragismul pierderii identitatii statale, nationale, dar mai ales spirituale. Credinciosii din Basarabia au ramas sa se confrunte cu o noua stapanire, cea sovietica si atee, de cele mai multe ori fara indrumatori spirituali, pentru ca preotii se refugiasera peste Prut de teama reluarii represiunilor comuniste din 1940. In aceasta situatie, misiunea Bisericii Ortodoxe de evanghelizare si catehizare a populatiei a fost preluata de dascali, iconomi (administratorii bisericii), palamari si oameni varstnici, buni cunoscatori ai traditiilor crestine. Desigur, misiunea liturgico-sacramentala a Bisericii a avut cel mai mult de suferit din cauza numarului insuficient de preoti.

Comparativ cu perioada tarista, in cea sovietica Biserica Ortodoxa Rusa nu se mai bucura de libertate in activitatea sa de baza – liturgico-sacramentala. Misiunea Bisericii era strict controlata de stat; sfera bisericeasca a noii eparhii rusesti din Basarabia, chiar din primul an de ocupatie, era monitorizata de un reprezentant al structurii statale cu sediul la Moscova – Consiliul pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse din cadrul Consiliului de Ministri al URSS. Toata activitatea Bisericii – misionara, liturgica, administrativa si economica – era controlata de acest consiliu. Atat activitatea Consiliului, cat si cea a imputernicitului lui reprezenta o incalcare directa a Decretului Consiliului Comisarilor Populari din 23 ianuarie 1918, prin care statul fusese separat de Biserica. Din cauza amestecului permanent al statului in viata Bisericii, activitatea ei misionara a fost periclitata continuu.