Libraria Bizantina / Vezi toate / Carte / Fictiune / Autori straini / Dansul Natasei. O istorie culturala a Rusiei - ORLANDO FIGES
Dansul Natasei. O istorie culturala a Rusiei - ORLANDO FIGES
de ORLANDO FIGES
(0 opinii)
Cod produs: 978-973-46-7009-3
Autor: ORLANDO FIGES
Editura: Polirom

Pret: 64,95 lei

ORLANDO FIGES  | Dansul Natasei. O istorie culturala a Rusiei. POLIROM, 2018. Colectia Historia. Traducere de Lucia Popovici. “Un tur de forta. Superb, captivant, magistral” – Simon Sebag Mo...
citeste mai mult

Cantitate:

-
+
SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166 116 (L-V: 9:00-20:00, S: 10:00-18:00)
Dansul Natasei. O istorie culturala a Rusiei - ORLANDO FIGES
Dansul Natasei. O istorie culturala a Rusiei - ORLANDO FIGES

(0 opinii)

Pret: 64,95 lei

ORLANDO FIGES  | Dansul Natasei. O istorie culturala a Rusiei. 

POLIROM, 2018. 


Colectia Historia. 

Traducere de Lucia Popovici. 


“Un tur de forta. Superb, captivant, magistral” – Simon Sebag Montefiore

Orlando FIGES este profesor de istorie la Colegiul Birkbeck, Universitatea din Londra. Este autorul a numeroase carti despre istoria Rusiei, cum ar fi: The Whisperers: Private Life in Stalin’s Russia (2008), Crimea: The Last Crusade (2010) si Just Send Me Word: A True Story of Love and Survival in the Gulag (2012). De acelasi autor, la Editura Polirom a aparut Revolutia Rusa, 1891-1924. Tragedia unui popor (2016)

Volumul este extrem de bogat ilustrat – v. Lista creditelor pentru ilustratii si fotografii (nn, LB)

Extras din Introducere

In romanul lui Tolstoi Razboi si pace exista o scena celebra si destul de frumoasa in care Natasa Rostov si fratele ei Nikolai  sunt invitati de “Unchiul” lor (cum il numeste Natasa) la cabana lui simpla din lemn dupa o zi petrecuta la vanatoare in padure. Acolo locuieste excentricul “Unchi”, un ofiter de armata cu inima nobila lasat la vatra, impreuna cu slujnica sa Anisia, o sluga trupesa si voinica de pe mosia sa, care, dupa cum devine limpede din privirile tandre ale batranului, este, “neoficial”, sotia lui. Anisia aduce o tava incarcata cu specialitati rusesti gatite in casa: ciuperci murate, turte de secara cu lapte batut, conserve cu miere, mied acidulat, lichior de plante si diferite soiuri de vodca.

Dupa ce mananca, din camera ajutoarelor de vanatoare se aud acordurile de balalaika. Nu este genul de muzica pe gustul unei contese, o simpla balada populara, dar vazand cat de miscata e nepoata lui, “Unchiul” cere sa I se aduca chitara, o scutura de praf si, dupa ce ii face din ochi Anisiei, incepe sa cante, cu ritmul precis si tot mai accelerat al unui dans rusesc, vestitul cantec de dragoste Pe ulita targului. Desi Natasa nu a auzit niciodata cantecul popular, acesta ii trezeste un sentiment necunoscut. “Unchiul” canta ca taranii, convins ca semnnificatia cantecului este data de cuvinte si ca linia melodica, ce nu face decat sa intareasca cuvintele, vine de la sine. Natasei I se pare ca acest fel direct de a canta confera ariei farmecul simplu al cantecului unei pasari. “Unchiul” o indeamna sa ia parte la dansul popular.

-Hai, nepoata! Striga unchiul, facand inspre Natasa un gest larg cu mana care tocmai intrerupsese un acord.

Natasa isi arunca de pe umeri basmaua in care fusese infasurata, veni de-a fuga in fata unchiului si, punandu-si mainile in solduri, isi salta umerii si se opri locului.

Unde, cand si cum sorbise din aerul rusesc pe care-l respira – fata asta de conte, crescuta sub supravegherea unei emigrante franceze – cand sorbise acest duh, de la cine luase ea aceste gesturi, pe care savantlacul acelor pas-de-chale ar fi trebuit de mult sa le inabuse? Caci duhul acesta si gesturile care-l exprimau erau tocmai acel inimitabil si cu neputinta de insusit suflet rusesc, pe care-l asteptase unchiul de la ea. De cum se oprise in fata lor fata, zambindu-le cu un aer ceremonios, mandru, dar hatru si vesel, teama de la inceput, care-i cuprinsese atat pe Nikolai, cat si pe ceilalti, la gandul ca Natasa nu va izbuti sa danseze asa cum trebuie, se spulbera si toata lumea incepu s-o admire.

Natasa dansa atat de bine si atat de exact si le implini cu atata arta asteptarile, incat Anisia Feodorovna, care-I daduse la timp batista, fara de care nu se poate, radea printre lacrimi, privind-o pe aceasta contesa subtirica si gratioasa, atat de straina de ea, crescuta in matase si catifea, care putea simti tot ceea ce csimteau si Anisia, si tatl Anisiei, si matusa, si mama ei, si fiecare rus in parte.

Ce i-a permis Natasei sa prinda instinctiv ritmurile dansului? Cum a putut sa paseasca cu atata usurinta in aceasta cultura rurala de care, prin educatie si clasa sociala, era atat de indepartata? Ar trebui sa presupunem, asa cum ne cere Tolstoi in aceasta scena romantica, ca o natiune precum Rusia poate fi tinuta laolalta de firele nevazute ale unei sensibilitati innascute? Intrebarea ne poarta catre miezul acestei carti. Ea se intituleaza “O istorie culturala”, insa elementele culturale pe care cititorul le va gasi aici nu sunt doar importante opere literare precum Razboi si pace, ci si artefacte, de la broderia populara de pe basmaua Natasei la conventiile muzicale ale cantecului taranesc. Iar ele sunt invvocate nu ca monumente inchinate artei, ci ca marci ale constiintei nationale, care se imbina cu politica si ideologia, credintele si cutumele sociale, folclorul si religia, obiceiurile si conventiile si cu toate celelalte particularitati mentale ce formeaza o cultura si un mod de viata. Nu vreau sa sugerez ca arta poate avea rolul de fereastra asupra vietii. Scena cu dansul Natasei nu poate fi abordata ca o consemnare exacta a unei experiente, desi volumele de memorii  din aceasta perioada arata ca existau intr-adevar aristocrate care invatau astfel dansurile taranesti. Insa arta poate fi privita ca o consemnare a unei credinte – in cazul de fata, aspiratia autorului la o larga comuniune cu taranimea rusa pe care Tolstoi a impartasit-o cu “barbatii anului 1812”, patriotii si aristocratii liberali care domina scenele publice din Razboi si pace.

Rusia il invita pe istoricul cultural sa caute sub suprafata aparentei artistice. De doua sute de ani incoace, in absenta unui parlament sau a unei prese libere, artele in Rusia au servit drept arena pentru dezbateri politice, filosofice si religioase. Dupa cum scria Tolstoi in “Cateva cuvinte despre Razboi si pace” (1868), marile lucrari in proza artistice ale traditiei ruse nu erau romane in sens european. Ele erau uriase structuri poetice menite contemplarii simbolice, aidoma icoanelor, laboratoare detestare a ideilor; si, la fel ca o stiinta sau o religie, ele erau animate de cautarea adevarului. Subiectul comun al tuturor acestor lucrari era rusia – caracterul ei, istoria, obiceiurile si conventiile sale, esenta ei spirituala si destinul sau. Intr-un mod extraordinar, daca nu chiar unic pentru Rusia, energia artistica a tarii era aproape cu totul dedicata incercarii de a intelege ideea nationalitatii sale. Nicaieri altundeva artistul nu a fost mai impovarat cu sarcina de lider moral si profet national, dar nici mai temut si mai persecutat de stat. instrainati de Rusia oficiala prin politica  lor si de Rusia rurala prin educatia lor, artistii Rusiei s-au angajat sa creeze o comunitate nationala de valori si idei prin intermediul literaturii si al artei. Ce insemna sa fii rus? Care erau locul si misiunea Rusiei in lume? Si unde era adevarata Rusie? In Europa sau in Asia? Sankt-Petersburg sau Moscova? Imperiul tarului sau satul noroios cu o singura strada unde locuia “Unchiul” Natasei? Acestea erau “intrebarile afurisite” care ocupau mintea tuturor scriitorilor, criticilor si istoricilor literari, pictorilor si compozitorilor, teologilor si filosofilor seriosi  in epoca de aur a culturii ruse de la Puskin la Pasternak. Acestea sunt intrebarile care se ascund in spatele artei din aceasta carte. Operele discutate aici reprezinta o istorie a ideilor si atitudinilor – concepte ale natiunii prin acare Rusia a incercat sa se inteleaga pe ea insasi. Daca privim mai atent, ele pot deveni o fereastra catre viata interioara a unei natiuni.

citeste mai mult
Autor:
Traducere:
Lucia Popovici
Editura:
An aparitie:
2018

Scrie o opinie

Nota: HTML este citit ca text!

Rating:
Trimite opinie