DESCRIERE
ARHIMANDRITUL SOFRONIE |CUVIOSUL SILUAN ATHONITUL
EDITURA ACCENT PRINT – SUCEAVA, 2013
Traducere din limba rusa de Ierom. Rafail (Noica)
(Editia a II-a revazuta)
Tiparita cu binecuvantarea Inalt-Preasfintitului I R I N E U, Arhiepiscopul Alba-Iuliei
Extras din capitolul Rastimpul armatei
Serviciul militar Simeon si l-a facut in Petersburg, la batalionul de geniu al Garzii Imperiale. Plecand in armata cu credinta vie si cu un adanc simtamant de pocainta, el nu inceta sa pomeneasca pe Dumnezeu.
In armata era foarte iubit, fiind socotit un soldat intotdeauna sarguincios, linistit, cu o buna purtare, iar de catre camarazii sai ca un prieten credincios si placut; de altfel acesta era un lucru obisnuit in Rusia, unde soldatii traiau cat se poate de frateste.
Odata, la un praznic, a mers in oras cu alti trei soldati din acelasi batalion de garda. Au intrat intr-o carciuma mare a capitalei unde era multa lumina si se canta foarte tare; au cerut o cina cu vodca si vorbeau cu veselie.Simeon mai mult tacea. Unul dintre ei il intreba: “Simeon, tu tot mereu taci; la ce te gandesti?”. “Ma gandesc ca noi sedem acum in carciuma, mancam, bem vodca, ascultam muzica si ne veselim, in timp ce la Athos acum savarsesc priveghere si toata noaptea se vor ruga; asa ca, la Judecata de Apoi, care dintre noi va da un raspuns mai vrednic, ei sau noi?
Atunci celalalt a zis: “Ce om si Simeon asta! Noi ascultam muzica si ne veselim, iar el sta cu mintea la Athos si la Judecata de Apoi”.
Cuvintele soldatului despre Simeon, “iar el sta cu mintea la Athos si la Judecata de Apoi”, pot fi luate nu numai pentru vremea cat sedeau in carciuma, cat si pentru intregul rastimp al petrecerii sale in armata. Gandul sau privitor la Athos, intre altele, se rasfrangea si in faptul ca de cateva ori trimisese acolo bani. Odata a mers din tabara Ustijorsk, unde vara se afla batalionul lui, pana la posta din satul Kolpino ca sa trimita bani la Athos. La intoarcere, inca nu departe de Kolpino, pe cale, s-a napustit asupra lui un caine mare, turbat; cand era de-acum aproape si gata sa se napusteasca asupra lui, de frica a inganat: “Doamne miluieste!”. De-abia a rostit acea scurta rugaciune, si indata o putere a aruncat cainele in laturi, ca si cum s-ar fi impiedecat de ceva; ocolind pe Simeon, a alergat in sat, unde a facut mult prapad si oamenilor, si vitelor.
Acea intamplare a lasat o adanca intiparire asupra lui Simeon. El simtise pe viu apropierea lui Dumnezeu Carele ne pazeste, si s-a alipit mai mult de pomenirea Lui.
Carte recomandata de Parintele Constantin Coman, invitat ca #librarpentruozi, in seara zilei de 10 decembrie, 2014, la Libraria Bizantina.
„Fericitul Staret, Shimonahul Siluan, s-anevoit in Muntele Athos de-a lungul a patruzeci si sase de ani, in Manastirea ruseasca a Marelui Mucenic Panteleimon. In aceeasi manastire mi-a fost dat sa traiesc in jur de patrusprezece ani... Despre legatura mea cu Staretul stiau unii dintre cei care-l cinsteau, si staruitoarele lor rugaminti m-au determinat sa-i scriu viata. Sarcina este pentru omul ce nu are nici darul, nici experienta de a ~ scrie ~ nu este usoara; cu toate acestea m-am hotarat sa o fac, adanc si sincer convins de faptul ca asupra mea zace raspunderea de a face cunoscut lumii cele despre acest om cu adevarat mare.”
Arh. Sofronie
Sufletul meu tanjeste dupa Domnul si cu lacrimi il caut. Cum as putea sa nu Te caut? Tu m-ai gasit mai intai si mi-ai dat desfatarea Sfantului Tau Duh, si sufletul meu Te-a iubit.
Tu vezi, Doamne, intristarea mea si lacrimile… Daca nu m-ai fi atras prin iubirea Ta, nu Te-as cauta asa cum Te caut. Dar Duhul Tau mi-a dat sa Te cunosc si sufletul meu se bucura ca Tu esti Dumnezeul si Domnul meu si pana la lacrimi tanjesc dupa Tine.
Sufletul meu tanjeste dupa Dumnezeu si il cauta cu lacrimi.
Milostive Doamne, Tu vezi caderea si intristarea mea, dar cu smerenie cer mila Ta: revarsa asupra mea, a pacatosului, harul Sfantului Tau Duh. Amintirea lui atrage mintea sa gaseasca iarasi milostivirea Ta.
Doamne, da-mi duhul smereniei Tale, ca sa nu pierd iarasi harul Tau si sa nu plang in hohote dupa el, cum plangea Adam dupa rai si dupa Dumnezeu.
In primul an al vieţii mele in manastire sufletul meu a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfant.
Mult ne iubeste Domnul; stiu aceasta de la Duhul Sfant pe Care mi L-a dat Domnul prin singura milostivirea Lui.
Sunt un om batran si ma pregatesc de moarte, si scriu adevarul de dragul norodului. Duhul lui Hristos, pe Care mi L-a dat Domnul, vrea mantuirea tuturor, ca toţi sa cunoasca pe Dumnezeu.
Domnul a dat talharului raiul; tot asa va da raiul si oricarui pacatos. Pentru pacatele mele sunt mai rau decat un caine raios, dar m-am rugat lui Dumnezeu sa mi le ierte, si mi-a dat nu numai iertarea, dar si Duhul Lui, si in Duhul Sfant am cunoscut pe Dumnezeu.
