Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Charles CHAPLIN - Viata mea

0 opinii / Scrie o opinie
  • 69,99 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Charles CHAPLIN - Viata mea

NEMIRA, 2016

Colectia Yorick.ro – coordonata de Monica ANDRONESCU

Traducere din limba engleza de Monica ANDRONESCU

Editie aparuta cu sprijinul doamnei Alice BARB

 

Extras/ Opt (p. 181)

In acest turneu, imi luasem cu mine vioara si violoncelul. De la varsta de saisprezece ani, exersam intre patru si sase ore pe zi la mine in dormitor. In fiecare saptamana luam lectii de la seful de orchestra din teatru sau de la cineva recomandat de el. Cum eram stangaci, vioara mea avea coarda bassului intinsa pe stanga si suna invers. Aveam ambitii mari, sa fiu un artist care sa dea concerte sau macar sa o folosesc in vodeviluri, dar pe masura ce trecea timpul mi-am dat seama ca n-o sa pot face niciodata performanta, asa ca am renuntat.

In 1910, in toata uratenia, salbaticia si mizeria lui, Chicago era atragator, un oras care inca pastrase spiritul Vestului Salbatic, o metropola prospera si eroica, din „fum si metal”, asa cum spunea Carl Sandburg. Marile platouri din apropiere, imi imaginez eu, asemanatoare cu stepele rusesti. Are un soi de pitoresc salbatic si temerar, care invioreaza simturile, desi ascuns sub o forma vibranta de singuratate genetica. Ca sa contrabalanseze aceasta indispozitie somatica exista aici o distractie nationala, numita spectacol burlesc, care consta intr-o adunatura de comedianti actionand in totala dezordine, sustinuti de un cor format din douazeci de fete sau chiar mai multe. Unele erau dragute, altele rasuflate. Unii dintre comedianti erau amuzanti, iar cele mai multe dintre comedii erau vulgare – legaturi obscene si nerusinate. Atmosfera era ceva de genul „masculul feroce”, plina de scene de sex grosolane, care, paradoxal, anulau orice posibila dorinta sexuala a spectatorului – reactia era ca se smiorcaiau... Chicago era plin de astfel de show-uri. Unul dintre ele, intitulat Watson’s Beef Trust (Vacile lui Watson), avea douazeci de femei enorme, supraponderale, de varsta mijlocie, care se expuneau in dresuri. Greutatea lor impreuna atingea tone si in felul asta li se facea si reclama. Fotografiile lor dinafara teatrului, in care pozau timide, erau triste si deprimante.

SPECIFICATII

An aparitie 2016