Caroline BREHAT | Am iubit un manipulator

DESCRIERE

Caroline BREHAT    |    Am iubit un manipulator

Marturia unei femei prinse in capcana unui manipulator narcisic

Editura philobia, 2020

Colectia Perversii narcisici

Prefata de Violaine GUERITAULT

Traducere din limba franceza de Cristina Livia VASILESCU

||||

Motto:

„Opusul iubirii nu este ura, ci puterea.”

CARL JUNG

„Barbatul care doreste sa-si domine partenera se simte slab si deposedat de orice putere.”

PATRICIA EVANS

CAPITOLUL 16 – Jos mastile!/ e x t r a s

„Cruzimea se invata in copilarie”.

ALICE MILLER

Scena aceea de nebunie a provocat in mine un fel de declic. Incepeam sa-l banuiesc pe Julian ca sufera de o tulburare de personalitate. Imi treceau tot mai des prin minte anumite cuvinte – „dezechilibru”, „bolnav” -, chiar daca ma grabeam sa le alung, din dragoste pentru copilul meu si din respect pentru ceea ce construisem impreuna. Dar, mai ales, pentru ca ma temeam de adevar. De acel adevar care-mi provoca noduri in stomac si imi tortura sufletul.

Izbucnirile lui de furie si potopul de insulte ma inspaimantau si, incetul cu incetul, Julian imi aparea in minte sub o alta infatisare. Mi se parea uneori ca el si-a dat masca jos. Fizicul lui – pe care il consideram candva nobil si magnetic – devenea atunci de nerecunoscut: din semiprofil, ochii lui, reci si patrunzatori, semanau cu aceia ai unei pasari de prada; palmele lui, prea mari, ma ingrozeau atunci cand le desfacea; vocea lui, foarte puternica, ma facea sa tresar si il trezea pe copil; gesturile lui prea bruste si trasaturile pareau acum masive, lipsite de finete. Odorul diparuse fara urma, sustras, invins, alungat de un alt barbat pe care eu il numeam in secret Bestia. Acel Fat-Frumos din copilaria mea se transformase in Bestie. [...]

Mereu ma invinovatea de rea-intentie – ii neglijam nevoile – si eu ma epuizam in indoieli obsesionale si devastatoare. Pentru ca ma simteam tot timpul vinovata. Si, in aceasta privinta, trebuie sa recunosc ca Julian avea un fler admirabil: ma alesese bine. Reperase in mine un teren propice pentru punerea la indoiala a lucrurilor. Acest dublu proces, aceasta permanenta oscilare intre condamnarea celuilalt si autoculpabilizare nu putea decat sa semene confuzie in mintea mea.