Libraria Bizantina / Vezi toate / Carte / Religie / Spiritualitate / Anders NYGREN | Eros si Agape – Prefaceri ale iubirii crestine
Anders NYGREN | Eros si Agape – Prefaceri ale iubirii crestine
de Anders NYGREN
(0 opinii)
Cod produs: LB-2019-0123
Autor: Anders NYGREN
Editura: Humanitas

Pret: 119,00 lei

Anders NYGREN   |   Eros si Agape – Prefaceri ale iubirii crestineHumanitas, 2018Traducere de Wilhelm TAUWINKL||||Extras din Cuvant inainte la prima editie – semnata Anders Nygren, la Lund, ...
citeste mai mult

Cantitate:

-
+
SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166 116 (L-V: 9:00-20:00, S: 10:00-18:00)
Anders NYGREN | Eros si Agape – Prefaceri ale iubirii crestine
Anders NYGREN | Eros si Agape – Prefaceri ale iubirii crestine

(0 opinii)

Pret: 119,00 lei

Anders NYGREN   |   Eros si Agape – Prefaceri ale iubirii crestine

Humanitas, 2018

Traducere de Wilhelm TAUWINKL

||||

Extras din Cuvant inainte la prima editie – semnata Anders Nygren, la Lund, in februarie 1930

Intrebarea la care incearca sa raspunda lucrarea de fata este una dintre cele mai centrale si, in acelasi timp, una dintre cele mai neglijate probleme ale teologiei. Iubirea, agape, e cea care ii confera comuniunii crestine cu Dumnezeu amprenta specifica. Iubirea, agape, determina si etosul vietii crestine. Problema ideii crestine de iubire este mai profunda decat lasa sa se inteleaga impartirea traditionala a sarcinilor teologiei sistematice intre disciplinele dogmaticii si eticii; de aceea, cum se intampla adesea in asemenea cazuri, amandoua au tratat-o ca niste mame vitrege.

Atentia noastra se indreapta, in primul rand, asupra prefacerilor pe care le-a suferit ideea crestina de iubire la intalnirea cu conceptia antica despre iubire, pe care am putea-o descrie cu ajutorul expresiei platonice eros. In prima parte a volumului de fata vor fi zugravite in specificul lor si comparate cele doua motive fundamentale, eros si agape, iubirea platonica si iubirea crestina. Partea a doua prezinta disputa dintre cele doua motive, incepand din vremea crestinismului primar si pana la Reforma. Daca volumul se incheie cu prezentarea Reformei, aceasta nu inseamna ca dupa Reforma ideea crestina de iubire nu ar mai fi avut o istorie demna de a fi prezentata sau ca problema „eros si agape” s-ar fi rezolvat cu Reforma. Se intampla insa ca dupa Reforma dezvoltarea ideii de iubire sa fi continuat pe directii diferite. De aceea, e problematic daca aceasta evolutie poate fi integrata in vreun fel in schema „eros si agape”, sau ar trebui mai bine sa i se dedice o prezentare separata. Pare oportun ca Reforma, care este deja punctul final firesc al disputei continue dintre eros si agape, sa constituie si incheierea cercetarii de fata.

Un lucru sa mai adaugam: daca cineva nu e interesat de introducerea cu caracter abstract, poate s-o lase deoparte si sa inceapa direct cu partea intai. Introducerea nu trebuie privita in mod pedagogic, ci ca o expunere a principiilor. Ea incearca o clasificare sistematica a problemei, dar prezentarea care urmeaza poate fi inteleasa si fara ea.

Extras din partea a III-a – Sinteza se spulbera, capitolul al saselea, Innoirea motivului agape in cadrul Reformei, (IV) – Cum este edificata iubirea-agape, (2) – Specificul iubirii crestine (p. 559)

Ca raspuns la intrebarea daca exista alta iubire decat cea egocentrica, Luther trimite, inainte de toate, la iubirea lui Dumnezeu si a lui Hristos fata de cei pierduti. Aici avem o iubire adevarata, care nu cauta ale sale, ci daruieste si jertfeste. Astfel se da si etalonul pentru continutul iubirii crestine. Daca, pana la Luther, pentru a schita o imagine a iubirii crestine trasaturile ei au fost imprumutate din iubirea omeneasca, care doar a fost ridicata pe un plan mai inalt, spiritualizata si sublimata. Luther a luat in serios ideea ca iubirea crestina, dupa felul ei, este ceva cu totul diferit decat iubirea omeneasca, iar modelul ei nu poate fi decat agape a lui Dumnezeu. Ca si aceasta din urma, ea este spontana, fara motivatie, fara temei si creatoare. Astfel, in principiu am spus tot ce e de spus, potrivit lui Luther, despre iubirea crestina. In continuare, vom rezuma cateva dintre trasaturile cele mai esentiale ale iubirii crestine, potrivit lui Luther. In fapt, sunt doar o expunere a naturii ei spontane, creatoare.

Iubirea crestina este spontana, in opozitie cu orice act fundamentat eudemonic. Dupa cum Hristos ne-a slujit „liber, fara a astepta nimic in schimb, fara a-si cauta placerea proprie”, tot astfel si iubirea crestina este lipsita de orice calcul egoist sau de intentii ascunse. Ea face binele nu pentru ca astfel sa-si dobandeasca sau sa-si sporeasca fericirea proprie, ci „din iubire libera, fara a astepta nimic in schimb, pentru a-i placea lui Dumnezeu, fara a cauta sau a avea in vedere nimic altceva decat sa-i placa si lui Dumnezeu, a carui voie o implineste pe cat posibil”. Dar astfel ea devine si in relatie cu aproapele o slujire libera. Tocmai elementul liber si fara motivatie din iubirea lui Dumnezeu fata de noi atrage dupa sine faptul ca noi il iubim pe aproapele tot atat de liber si fara nici o motivatie egoista.

Iubirea crestina este spontana si in opozitie cu orice legalism. Limita legii se afla tocmai in aceea ca nu poate provoca niciodata o fapta cu adevarat libera, binevoitoare si spontana. Legea ne vine in intimpinare cu poruncile ei, ca un imperativ, si tocmai de aceea nu pote produce niciodata ceva cu adevarat bun. In esenta ei este neproductiva si contine, in fond, o contradictie interna. Ea cere, in fond, daruire libera fata de voia lui Dumnezeu. Dar, in acelasi timp, tocmai fiindca cere, devine o piedica in calea acestei daruiri libere, spontane. Legea are la dispozitie doua motive cu care-i poate face pe oameni sa o implineasca in mod exterior: teama de pedeapsa si dorinta de rasplata. Dar ambele ii rapesc faptei caracterul spontan, fara motivatie si o fac sa nu fie o implinire adevarata, adica libera si sincera, a sensului profund al Legii. Doar daca omul, in relatie cu Legea, este liber pur si simplu, el poate trai pentru Dumnezeu in sensul cel mai profund. Atunci, ceea ce Legea voia sa stoarca de la el cu de-a sila devine o fapta libera, spontana, voluntara a lui. Imperativul Legii este schimbat cu indicativul Evangheliei. Dar asta se poate intampla doar prin credinta in Hristos, sau, ceea ce inseamna acelasi lucru, prin Duhul Sfant. Atata vreme cat omul se afla sub Lege, Binele n-a dobandit putere asupra lui. Constrangerea pe care o simte e o dovada a faptului ca inlauntrul sau nutreste o dorinta ascunsa in directia opusa. Daca e vorba de spontaneitatea faptelor, pacatosul poate servi chiar drept model. El afla placere in pacat, il face dintr-o inclinatie launtrica, bucuros, si nu are nevoie sa fie ademenit cu fagaduinta unor rasplati sau cu amenintarea unor pedepse. In acelasi fel, omul e castigat in intregime pentru Bine daca-l face spontan si dintr-o inclinatie launtrica si l-ar face chiar si daca n-ar fi poruncit in Lege.

citeste mai mult
Traducere:
Wilhelm TAUWINKL
Editura:
An aparitie:
2018

Scrie o opinie

Nota: HTML este citit ca text!

Rating:
Trimite opinie