Libraria Bizantina / Vezi toate / Carte / Filosofie / Aldous HUXLEY | Filosofia perena
Aldous HUXLEY | Filosofia perena
de Aldous Huxley
(0 opinii)
Cod produs: LB-2019-0124
Autor: Aldous Huxley
Editura: Polirom

Pret: 44,95 lei

Aldous HUXLEY   |   Filosofia perena POLIROM, 2019Traducere din limba engleza de Daniela ROGOBETE||||Extras din Introducerea semnata de autor PHILOSOPHIA PERENNIS – aceasta sintagma a fost i...
citeste mai mult

Cantitate:

-
+
SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166 116 (L-V: 9:00-20:00, S: 10:00-18:00)
Aldous HUXLEY | Filosofia perena
Aldous HUXLEY | Filosofia perena

(0 opinii)

Pret: 44,95 lei

Aldous HUXLEY   |   Filosofia perena 

POLIROM, 2019

Traducere din limba engleza de Daniela ROGOBETE

||||

Extras din Introducerea semnata de autor

PHILOSOPHIA PERENNIS – aceasta sintagma a fost introdusa de Leibniz; dar ideea - metafizicul ce recunoaste o Realitate divina aflata la temelia lumii lucrurilor, vietilor si mintilor; psihologia care descopera in suflet ceva similar, sau chiar identic, cu Realitatea divina; eticul care situeaza menirea cea mai de pe urma a omului in cunoasterea Temeiului imanent si transcendent al intregii fiintari – ideea in sine este imemoriala si universala. Notiuni de baza ale Filosofiei perene pot fi gasite printre povestile    traditionale ale popoarelor primitive din orice regiune a lumii, iar in formele ei complex elaborate isi gaseste locul in fiecare dintre religiile mai importante. O varianta a acestui Factor Comun Superior existent in toate teologiile anterioare si viitoare a fost pentru prima data incredintata scrisului acum mai bine de douzeci si cinci de secole si, incepand din acel moment, acest subiect inepuizabil a fost reluat iar si iar, din perspectiva fiecarei traditii religioase si in toate limbile importante ale Asiei si Europei. In paginile ce urmeaza am adunat laolalta un numar de fragmente extrase din aceste scrieri, alese cu precadere pentru semnificatia lor – pentru ca au ilustrat in mod eficient o anumita idee din sistemul general al Filosofiei perene -, dar si pentru frumusetea intrinseca si caracterul lor memorabil. Aceste selectii sunt organizate sub diverse titluri si incluse, ca sa spunem asa, intr-un comentariu propriu, menit sa ilustreze si sa stabileasca legaturi, sa dezvolte si, acolo unde este necesar, sa lamureasca.

Cunoasterea este o functie a fiintei. Atunci cand intervine o schimbare in fiinta celui care cunoaste, apare o schimbare corespunzatoare in natura si gradul cunoasterii. De exemplu, prin crestere si educatie, fiinta unui copil se transforma in cea a unui adult; printre rezultatele aceste transformari se numara o schimbare revolutionara a modului de cunoastere si a cantitatii si felului lucrurilor cunoscute. Pe masura ce individul creste, cunoasterea lui devine mai conceptuala si sistematizata ca forma, iar continutul ei faptic si utilitar este considerabil sporit. Dar aceste castiguri sunt umbrite de o anumita deteriorare a calitatii intelegerii imediate, o atenuare si o pierdere  a puterii intuitive. Sau ganditi-va la schimbarea survenita in fiinta sa, pe care omul de stiinta este capabil sa o induca in mod mecanic cu ajutorul instrumentelor sale.  Echipat cu un spectroscop si un reflector de un metru si jumatate, un astronom devine, in masura in care ne raportam la vederea umana, o fiinta supraumana; si, asa cum ne-am astepta in mod firesc, cunoasterea pe care o poseda aceasta fiinta supraomeneasca este foarte diferita – si prin cantitate, si prin calitate – de cea care poate fi dobandita de un privitor la stele ce vede totul doar cu ochi omenesti, nemodificati.

Nici schimbarile survenite in fiinta fiziologica sau intelectuala a celui care cunoaste nu sunt singurele care-i afecteaza cunoasterea. Ceea ce stim depinde si de ceea ce, ca fiinte morale, alegem noi insine sa devenim. In opinia lui William James, „practica ne poate schimba orizontul teoretic si asta se intampla in doua feluri: ne poate conduce spre lumi noi si spre dobandirea de noi puteri. Cunoasterea pe care nu am putea sa o atingem niciodata, ramanand ceea ce suntem, poate fi atinsa prin intermediul unor puteri mai inalte si printr-o viata mai inalt spiritualizata, pe care le putem realiza pe cale morala”. Pentru a formula totul mai succint: „Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Aceeasi idee a fost exprimata si de poetul sufi Jalal ad-Din Rumi, in termenii unei metafore stiintifice: „Astrolabul tainelor lui Dumnezeu este iubirea”.

Cartea aceasta, repet, este o antologie a Filosofiei perene; dar, desi este o antologie, contine prea putine fragmente din scrierile oamenilor de litere consacrati si, desi ilustrare a unei filosofii, nu contine aproape deloc scrieri ale filosofilor consacrati. Motivul este foarte simplu. Filosofia perena este interesata de Realitatea unica, dumnezeiasca, substantiala a lumii variate a lucrurilor, vietilor si a mintilor. Insa aceasta Realitate unica este de asa natura incat nu poate fi inteleasa in mod direct si imediat decat de cei care au ales sa indeplineasca anumite conditii, facandu-se pe sine iubitori, curati cu inima si saraci cu duhul. De ce ar trebui sa fie asa? Nu stim. Pur si simplu este unul dintre acele lucruri pe care trebuie sa le acceptam, indiferent daca ne place sau nu si indiferent cat de neplauzibile si improbabile ne pot parea. Nimic din experienta noastra de zi cu zi nu ne ofera vreun motiv sa presupunem ca apa este compusa din hidrogen si oxigen; si totusi, cand supunem apa unor tratamente destul de drastice, natura elementelor ei componente devine manifesta. In mod similar, nimic din experienta noastra de zi cu zi nu ne ofera prea multe motive  sa presupunem ca mintea  unui om obisnuit al simturilor are, drept unul dintre elementele constitutive, ceva ce seamana sau este identitic cu realitatea substantiala a lumii variate; si totusi, cand mintea aceea este supusa unor anumite tratamente destul de drastice, elementul divin, din care este cel putin partial compusa, devine manifest, nu numai pentru acea minte anume, ci si, prin reflectia ei in comportamentul exterior, pentru alte minti. Doar facand experimente fizice putem descoperi natura intima a materiei si potentele ei. Si doar facand experimente psihologice si morale putem descoperi natura intima a mintii si potentele ei. In contextul normal al vietii trupesti obisnuite, aceste capacitati potentiale ale mintii raman latente si neactivate. Daca am vrea sa le activam, trebuie sa indeplinim cateva conditii si sa respectam anumite reguli, a caror valabilitate experienta a demonstrat-o in mod empiric.

In ceea ce-i priveste pe putinii filosofi si oameni de litere consacrati, nu exista dovezi ca ar fi realizat foarte multe in vederea indeplinirii conditiilor necesare unei cunoasteri spirituale directe. Atunci cand poetii sau metafizicienii  vorbesc depre obiectul Filosofiei perene, o fac in general la mana a doua. Dar in fiecare epoca au exista anumiti barbati si anumite femei care au ales sa indeplineasca acele conditii care, doar, ele ca un fapt pur empiric, fac posibila dobandirea unei astfel de cunoasteri imediate; iar dintre acestia, cativa au lasat marturii despre Realitatea pe care s-au invrednicit astfel sa o dobandeasca si au incercat sa coreleze, intr-un singur sistem de gandire coerent, datele oferite de aceasta experienta cu datele oferite de alte experiente ale lor. Unor astfel de exponenti de prima mana ai Filosofiei perene, cei care i-au cunoscut le-au dat in general numele de „sfant” sau profet”, „intelept” sau „iluminat”. Si mai ales la acestia am apelat pentru culegerea acestor fragmente, pentru ca avem motive temeinice sa presupunem ca stiau despre ce vorbeau, si nu la filosofi si oameni de litere consacrati.

In India sunt recunoscute doua tipuri de scrieri canonice: Shruti sau scrierile inspirate, care-si sunt propria autoritate, din moment ce sunt produsul unei viziuni imediate a Realitatii supreme; si Smriti, care sunt bazate pe Shruti si de la care deriva autoritatea pe care o au. Potrivit spuselor lui Shankara, „Shruti depinde de perceptia directa. Smriti joaca un rol analog inductiei, pentru ca, la fel ca inductia, isi ia autoritatea de la o alta autoritate in afara ei insesi”. Aceasta carte este asadar o antologie cu comentarii explicative ale unor fragmente extrase din Shruti  si Smriti, aparute in vremuri si locuri diferite. Din pacate, familiaritatea cu scrieri in mod traditional golite de semnificatii tinde sa produca nu neparat dispret, dar ceva care, din motive practice, este la fel de rau – si anume un fel de nepasare respectuoasa, o stupoare a spiritului, o surzenie launtrica fata de semnificatia cuvintelor sacre. Din acest motiv, cand am selectat materialele care sa ilustreze doctrinele Filosofiei perene, asa cum au fost ele formulate in Occident, aproape intotdeauna am recurs la alte surse decat Biblia. Aceasta Smriti crestina de la care am plecat se bazeaza pe corpusul Shruti al cartilor canonice, dar are marele avantaj  de a fi mai putin cunoscuta si, ca atare, mai vie – si, ca sa spunem asa, mai perceptibila. In plus, o mare parte din aceasta Smriti este munca unor oameni, barbati si femei, cu adevarat sfinti, care s-au invrednicit sa cunoasca in mod direct lucrurile de care vorbesc. Prin urmare, poate fi privita ca fiind in sine o forma de Shruti inspirata si autovalidanta – si asta intr-o masura mult mai mare decat o buna parte din scrierile incluse acum in canonul biblic.

[...]  Certitudinea autovalidanta a constiintei directe nu poate fi atinsa, prin natura lucrurilor, decat de cei inzestrati cu un astrolab moral, „astrolabul tainelor lui Dumnezeu”. Daca cineva nu este intelept sau sfant, cel mai bun lucru pe care-l poate face, in sfera metafizicului, este sa studieze lucrarile acelora care au fost intelepti sau sfinti si ale celor care, pentru ca si-au modificat modul de fiintare pur omenesc, au reusit sa dobandeasca o fire mai presus de cea omeneasca si o cunoastere pe masura.

Extras din capitolul I – Acela esti tu

Putem incepe studiul Filosofiei perene fie de jos, cu practica si moralitatea; sau, intr-un final, de la mijloc, din punctul focal unde mintea si materia, actiunea si gandirea se intalnesc in psihologia umana.

Poarta de jos este cea preferata de invatatorii cu o abordare strict practica – oameni care, precum Gautama Buddha, nu dau atentiei speculatiei si a caror preocupare majora este aceea de a stinge din inimile oamenilor focurile hidoase ale lacomiei, resentimentului si trufiei. Prin poarta de sus intra cei a caror vocatie este sa cugete si sa speculeze – filosofii si teologii innascuti. Poarta de mijloc ofera acces adeptilor a ceea ce s-a numit „religie spirituala” – contemplativii piosi ai Indiei, sufistii Islamului, misticii catolici ai Evului Mediu tarziu si, in traditia protestanta, oameni precum Denk, Franck si Castello, Everard, John Smith si primii quakeri si William Law.

Chiar prin aceasta usa centrala, si tocmai pe motivul ca este centrala, ne vom face si noi intrarea  in subiectul acestei carti. Psihologia Filosofiei perene isi are originea in metafizica si decurge logic intr-un mod de viata si un sistem etic caracteristice. Incepand din acest punct median al doctrinei, cugetului ii este usor sa se miste in orice directie.

In acest capitol ne vom indrepta atentia catre o singura trasatura a acestei psihologii traditionale – cea mai importanta, asupra careia toti adeptii Filosofiei perene insista cu emfaza si, putem adauga, cea mai putin psihologica. Pentru ca doctrina care urmeaza sa fie ilustrata in acest capitol apartine mai curand autologiei decat psihologiei – stiintei nu a eului personal, ci a acelui Sine etern ascuns in profunzimea sine-urilor particulare, individualizate si identice (sau cel putin inrudite) cu Temeiul divin.

2781 c/ aprox 2750/ 11 t/ 132

citeste mai mult
Autor:
Traducere:
Traducere din limba engleza de Daniela ROGOBETE
Editura:
An aparitie:
2019

Scrie o opinie

Nota: HTML este citit ca text!

Rating:
Trimite opinie