Livrare gratuita la cumparaturi de peste 150 de lei

livrarile se fac oriunde in Romania

Bine ati venit!

Teologia dogmatica, Vladimir Lossky

Mai multe poze

Teologia dogmatica, Vladimir Lossky
33,00 RON

Disponibilitate: Nu este in stoc

Teologia dogmatica, de Vladimir Lossky - Editura Anastasia

 

Un exemplu „clasic” de antinomie il constituie raportul „real in Dumnezeu”, dintre fiinta/energii. Fiinta lui Dumnezeu – interioritate absoluta – isi revarsa din vesnicie energiile („stralucirea slavei”), dincolo de Sine. Lossky insista asupra faptului ca manifestarea divina nu e conditionata de crearea lumii (adica a unui mediu „extern” prin excelenta): „Creaturile ar putea sa nu existe, Dumnezeu s-ar arata totusi in afara fiintei Sale, asa cum soarele straluceste in razele sale in afara discului solar, fie ca exista sau nu fiintele capabile sa primeasca lumina sa”. Desigur, ne-am putea intreba „unde” se manifestau energiile divine pana la facerea lumii..? „Imprejurul fiintei”, ar raspunde sfintii Grigorie de Nyssa, Ioan Damaschinul si Grigorie Palama!

De altfel, antinomia exterioritate/interioritate („corelativa” celei dintre fiinta si energii) fusese deja indicata succint de Lossky inca din 1944: „Pentru gandirea ortodoxa, energiile fac cunoscuta aratarea exterioara a Treimii, care nu poate fi interiorizata, sau altfel spus, introdusa inlauntrul fiintei dumnezeiesti, ca determinare a sa naturala”. Aici insa Lossky face o distinctie intre actulpropriu-zis al manifestarii („plasata in realitatea energiei”) si mediul in care aceasta manifestare poate fi contemplata (creatia): „ceea ce este in afara nu incepe sa existe decat odata cu creatia, si «aratarea» nu poate fi conceputa decat intr-un mediu strain de Cel ce Se arata”. Cu alte cuvinte, daca „mediul” in care se manifesta energiile exista odata cu creatia, actul insusi al manifestarii purcede din vesnicie…

Ceea ce e important de spus despre aceste distinctii e faptul ca ele sunt, intr-un anumit sens, legate intre ele. Nu putem vorbi despre energii, nici despre fiinta divina, facand abstractie de Persoanele dumnezeiesti, dupa cum nu putem vorbi despre Persoane in absenta fiintei si energiilor. Triada Persoane-Fiinta-Energii se dovedeste deci ireductibila… Totodata, antinomiile dintre persoane/fiinta/energii, nu pot fi reduse la un simplu raport de opozitie: „nu opunem energia Celui care se manifesta, ci o distingem de El”. Distingand realitatea fiintei de realitatea energiilor, teologia le considera impreuna: „Este vorba despre aceeasi realitate dumnezeiasca, considerata fie sub manifestarea ei [energiile, n.m.], fie in transcendenta ei inaccesibila [fiinta, n.m.]”. Cu alte cuvinte, teologia opereaza „iconic”, si poate nu intamplator maestrul Sorin Dumitrescu vorbea adesea despre „osebirea care tine [antinomiile, n.m.] laolalta”, ca despre una dintre procedurile iconice fundamentale. Acum intelegem de ce, dupa cum avertizeaza Lossky, pentru demersul teologic suprimarea antinomiilor constituie intotdeauna o saracire.

Cum se rezolva, totusi, problema opozitiilor..? Sunt acestea reale (au statut ontologic) sau dimpotriva, reprezinta doar un modus operandi al gandirii? Vladimir Lossky sugereaza ca, in timp ce antinomiile sunt distinctii absolute, ireductibile, in Dumnezeu, opozitiile sunt mai degraba o consecinta a pacatului. Sau, in orice caz, o posibilitate de gandire – si de actiune – specifica libertatii fiintelor create. Aici Lossky introduce inca o distinctie: intre diviziune si scindare. E un fapt ca, incepand cu momentul creatiei, natura e supusa diviziunilor succesive (in genuri, specii etc.). Numai ca acestea exprima pe de o parte bogatia, diversitatea lumii, iar pe de alta, creativitatea debordanta a lui Dumnezeu. Abia dupa Cadere (adica in urma actualizarii unei posibilitati contrare voii lui Dumnezeu), diferentierile devin, prin forta imprejurarilor, opozitii. Am putea presupune ca, la originea acestora din urma se afla diavolul (diabolon – „cel ce desparte”). Diavolul opune realitatile, in incercarea disperata de a le dezbina. Daca nu poate „reduce la neant” creatia, diavolul incearca sa o desfigureze, deturnand-o de la scopul ei firesc: Asemanarea cu Dumnezeu (indumnezeirea): „toate diferentierile creatului au dobandit, ca urmare a pacatului, un caracter de separatie si de moarte”. In aceasta lumina, intelegem de ce vocatia originara a omului (esuata in Adam si restaurata in Hristos) este aceea de „unificator intru sine al intregii creatii”; de altfel, capitolul de antropologie crestina (cu precadere sectiunea „Vocatia Intaiului Adam”) constituie o stralucita mostra in acest sens…

Concluzionand, prelegerile dogmatice ale lui Lossky contin numeroase deschideri de acest fel, care pot da nastere unor (re)evaluari teologice surprinzatoare. Concizia stilului, flexibilitatea (dar si rigoarea) abordarii, fac din „Teologia dogmatica” un compendiu deosebit de util pentru orice om cultivat. De altfel, pentru teologul rus, „formulele teologice nu au sens decat exprimate pentru oamenii de astazi. Trebuie [deci] re-exprimate dogmele vechi – mereu vii in constiinta Bisericii – pentru a-i face pe oamenii de astazi sa simta ca sunt vii. Trebuie sa raspundem preocuparilor oamenilor de astazi”. Deziderat implinit, cu asupra de masura, in acest volum cu valoare testamentara.

Alexandru Valentin CRACIUN

Descriere

Autor: Vladimir Lossky

Traducere: Pr. Cristian Galeriu

Editura: Anastasia

An aparitie: 2014

Detalii

Coperta: --

Dimensiuni: --

Nr. pagini: --

Limba: Romana

Cod: 978-973-1830-24-7

SUGESTII