Livrare gratuita la cumparaturi de peste 150 de lei

livrarile se fac oriunde in Romania

Bine ati venit!

Omilii (Vol. I, II, III), Sf. Grigore Palama

Mai multe poze

Omilii (Vol. I, II, III), Sf. Grigore Palama
69,00 RON

Disponibilitate: Nu este in stoc

Omilii (Vol. I, II, III), de Sf. Grigore Palama - Editura Anastasia

 

Ciclu de 3 volume.

 

Contextul in care au fost redactate unele din Omiliile Sfantului Grigorie ne este cunoscut din diverse surse istorice. Omilia I ofera destule informatii care sa ne ajute sa reconstituim cadrul rostirii ei.

Omilia care in cele mai multe editii apare ca prima a fost rostita imediat dupa preluarea tronului episcopal, probabil la inceputul anului 1351. Dupa cum stim, dupa ce a fost ales mitropolit al Tesalonicului, in mai 1347, Sfantul Grigorie Palama nu a putut sa isi ia in primire scaunul episcopal. In 1347, Nicolae Cabasila l-a insotit pe Sfantul Grigorie Palama in aceasta prima incercare esuata de intrare in Tesalonic. Il insoteste de asemenea si la Athos, dupa ce Sfantul Grigorie nu poate intra in orasul episcopal (probabil Sfantul Grigorie Palama pleaca la Athos imediat dupa prima incercare nereusita, cam in luna septembrie a anului 1347). In 1348 i-a fost refuzata din nou intrarea in orasul episcopal din cauza opozitiei zelotilor.

Zelotii

Voi prezenta in continuare, in traducere din limba franceza, informatiile oferite de parintele Jean Meyendorff referitoare la relatiile dintre Sfantul Grigorie Palama si zeloti: "Dupa alegerea sa ca mitropolit al Tesalonicului, Grigorie Palama a fost impiedicat sa-si ia in primire scaunul de catre guvernul zelotilor care refuza sa recunoasca urcarea pe tron a lui Ioan Cantacuzino. Pe de alta parte, unii tesaloniceni erau partizani ai lui Achindin, chiar daca dupa Filotei acesta nu a fost decat un pretext ca sa-si ascunda opozitia politica fata de Cantacuzino. Revolta zelotilor a izbucnit la Tesalonic in vara anului 1342; a fost manifestarea cea mai spectaculoasa a nemultumirii generale din secolul al XIV-lea a claselor sociale sarace ale imperiului, contra marii aristocratii pe care se sprijineau Andronic III si Cantacuzino in tentativele lor de a stabili o putere centrala suficient de puternica pentru a face fata situatiei catastrofale in care se afla statul. Zelotii reprezentau forta politica diametral opusa acestui centralism, in masura in care combateau pe cei "puternici", detinatori ai puterii imperiale, si aparau interesele locale ale Tesalonicului in locul intereselor imperiului. Guvernul condus de Alexis Apocaucos s-a sprijinit uneori, in lupta contra lui Cantacuzino, pe clasele medii si sarace, in special pe zeloti, desi alianta cu zelotii nu a fost lipsita de dificultati; interesele si doctrina sociala a zelotilor faceau ca acestia sa refuze orice supunere directa guvernului central. Pe plan religios, republica zelotilor tesaloniceni nu era la origine defavorabila palamismului. In momentul in care a izbucnit revolta, patriarhul a numit pentru scaunul de arhiepiscop al Tesalonicului pe Macarie, monah athonit, fost egumen la Lavra, prieten al isihastilor, in opozitie fata de Cantacuzino. De-abia la sfarsitul anului 1345, dupa o noua si violenta reactie a zelotilor contra nobililor care au incercat sa deschida lui Cantacuzino portile orasului, Caleca il trimite la Tesalonic pe Iachint, cu misiunea de a curata trupa de "boala palamita": inseamna deci ca palamismul era destul de raspandit. Nici un document nu atesta faptul ca zelotii au agresat calugari, cu atat mai putin pe isihasti, care combateau consecintele dezastruoase din punct de vedere spiritual ale imbogatirii considerabile a marilor manastiri de chinovie in secolul al XIII-lea si al XIV-lea. Dimpotriva, Filotei povesteste ca unii zeloti au cautat sprijinul compatriotului lor, Sava Vatopedinul, care, chiar daca nu era foarte favorabil teologiei palamite, era unul dintre conducatorii duhovnicesti ai monahismului athonit. Desi era foarte favorabil lui Cantacuzino, totusi Sava nu le-a acceptat avansurile. Pe plan social, isihastii erau sensibili la situatia mizera a claselor sociale sarace. Intr-o descriere interesanta a situatiei imperiului din anul 1347, in care subliniaza saracia generala, Filotei povesteste cum Isidor, devenit patriarh, face tot ce-i sta in putere pentru a-i ajuta pe cei saraci si intervine pe langa patriarh in favoarea lor. Iar daca, pe de alta parte, e sa dam crezare testamentului lui Isidor, el insusi era departe de a fi un om bogat. Nu putem afirma deci ca isihastii sustineau interesele celor "puternici". Ceea ce ii opunea pe zeloti noului lor arhiepiscop era fidelitatea acestuia fata de Cantacuzino. Cum am vazut, aceasta fidelitate era, inainte de toate, bazata pe convingerea ca noul imparat era singurul capabil sa salveze unitatea imperiului, amenintata de forte centrifuge din ce in ce mai periculoase. Aceasta fidelitate nu avea sa-l impiedice deloc pe Palama sa atace in cuvantarile sale nedreptatile sociale de care suferea societatea bizantina. Aparand teocratia medievala in persoana lui Cantacuzino, Palama voia de fapt sa pastreze prin ea un sprijin traditional pentru Ortodoxie. Imperiul nu era pentru el un scop in sine; vom vedea de altfel ca va fi mult mai bine pregatit decat multi dintre contemporanii sai sa accepte ruina definitiva sub loviturile turcilor".

Omilia rostita la instalarea in Tesalonic

In 1348 se pare ca zelotii erau totusi pregatiti sa-l primeasca, cu conditia ca Sfantul Grigorie Palama sa renunte la fidelitatea fata de imparatul Cantacuzino. Arhiepiscopul refuza, preferand sa intarzie intrarea in Tesalonic. I se incredinteaza o misiune in insula Lemnos. Parintele Jean Meyendorff precizeaza ca Sfantul Grigorie Palama era insarcinat ca "prin predicile sale sa potoleasca obiceiurile barbare ale locuitorilor insulei". La sfarsitul anului 1350 sau poate la inceputul anului 1351, cand Cantacuzino preia Tesalonicul, Sfantul Grigorie poate intra in cetate: "Ceremonialul traditional de intronizare a constat dintr-o rugaciune in fata portilor orasului, facuta de noul episcop. Grigorie a dat acestei rugaciuni un caracter penitential: "Am incetat sa ne mai cunoastem unii pe altii si am revenit la starea de inainte cand inca nu eram adusi de Tine la Dumnezeul cel Unul, la credinta cea una, la unicul botez si la impartasania cea una"; Ii cere lui Dumnezeu sa dea pacea si intelegerea celor ce locuiesc in oras. Trei zile dupa intrarea sa, pe care Filotei o descrie ca triumfala, a pronuntat o cuvantare pe aceeasi tema, a pacii, in care a condamnat excesul zelotilor care au dat Tesalonicului "aparenta unui oras cazut in mainile dusmanilor". In acelasi timp insa, isi pune in garda credinciosii, atentionandu-i ca trebuie sa fie impotriva oricarei politici de razbunare si de reactie: "Nu va mai ganditi sa faceti rau si sa rasplatiti raul cu rau". Palama va condamna adesea in predicile sale injustitiile sociale care au stat la originea revoltei zelotilor (se pare ca mai multi dintre ei, daca e sa-l credem pe Filotei, au devenit prieteni apropiati ai lui Palama)".

O lectura atenta a Omiliei scoate in evidenta caracterul profund optimist al acestei Omilii. Chiar daca are accente moraliste, Omilia nu contine nici un fel de aluzii revansarde: "Dar nu fiti mahniti si suparati auzind acestea, caci nu ca sa va fac mustrari le spun in fata voastra, ci ca sa recunoasteti boala; acum, cand sunteti inteleptiti si va tineti departe de ea, veti cauta pricina ei, de pe urma careia ati cazut in ea, si veti dori leacul, si degraba il veti capata si il veti pazi, caci Dumnezeu este Cel ce da si leacul, intarindu-va pe voi cu acesta s...t. Ascultati-ma pe mine fratilor, care vin la voi si care va binevestesc pacea inainte de toate si pentru toti, dupa porunca Domnului; si fiti lucratori ai pacii impreuna cu mine, iubindu-va unii pe altii, chiar daca unul are vreo plangere impotriva cuiva, asa precum si Hristos ne-a iubit pe noi, astfel incat sa fiti voi fii ai pacii". Sfantul Grigorie era constient ca situatia din Tesalonic nu era nicidecum una usoara. Timp de mai multi ani s-au inregistrat victime omenesti, iar orasul s-a aflat sub teroarea continua a unor anarhisti. Atmosfera nu avea cum sa fie una propice bunei intelegeri nici macar intre locuitorii obisnuiti. Probabil ca actiunile zelotilor au atins multe dintre familiile celor care asistau acum la intrarea episcopului in cetate. Chiar daca in principiu tot ceea ce au intreprins zelotii a avut un caracter social, marcat de dorinta de a diminua contrastul puternic dintre luxul aristocratiei si pauperitatea majoritatii populatiei, inconsecventa acestora in atitudinea lor ofensiva nu a facut decat sa inrautateasca starea generala a paturilor sociale defavorizate. In acest context, trebuie intelese multe dintre afirmatiile incurajatoare prezente in aceasta Omilie: "Iar daca, fara de pacea cu toti, nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, atunci cel care nu are pace nici macar cu compatriotii sai, cum va vedea oare pe Dumnezeu in veacul ce va sa vina? Cum sa nu auda el atunci cuvantul acela: "Sa nu mai fie pe pamant cei fara de lege si sa nu mai vada slava Celui PreaInalt"? (Isaia 26, 10).

 

Fie ca nimeni dintre noi sa nu auda glasul acesta rau prevestitor, ci impacati si stransi laolalta, prin pace, dragoste si buna intelegere sa avem in mijlocul nostru pe Insusi Domnul Iisus Hristos".

Descriere

Autor: Sf. Grigore Palama

Traducere: --

Editura: Anastasia

An aparitie: 2012

Detalii

Coperta: --

Dimensiuni: --

Nr. pagini: --

Limba: Romana

Cod: 4675

SUGESTII