Caragiale dupa Caragiale. Arcanele interpretarii: exagerari, deformari, excese de Angelo Mitchievici - carti critica literara Libraria Bizantina

 Am constatat ca dispunem de patru tipuri de „utilizatori” ai operei lui Caragiale, utilizatori pentru ca ei nu sunt doar critici literari, regizori, filozofi, istorici ai ideilor, ci si ziaristi, oameni politici etc. 

Al patrulea tip de utilizator este dat de cei care doresc sa ne vindece de Caragiale, sau mai precis, de caragialism ca exces, de interpretare si nu numai, prefigurand „despartirea de Caragiale” prin a-l reda literaturii, dimensiunii exclusiv estetice, dar si culturii din care provine. In acest sens, avem un minunat eseu al Monicai Lovinescu care vizeaza reintoarcerea lui Caragiale de dinainte de experienta totalitara, un Caragiale cititi in litera lui, in contextul care l-a generat. 

Dan C. Mihailescu realizeaza aceeasi punere in acord al operei cu timpul sau, dar si al nostru, evidentiind normalitatea si nu exceptionalismul, evitand excesele interpretarii pentru a descoperi un Caragiale om al cetatii si un Caragiale om al intimitatii, refugiat in texte mai putin frecventate.